RSS Feed

A Court of Thorns and Roses #1 – Sarah J. Maas

Posted on

descărcareMi-am propus acum ceva timp să citesc tot ce scrie Sarah J. Maas  și mă țin de cuvânt. Deși știu că a apărut tradusă și la noi (la editura Rao parcă), le-am vrut în engleză, așa că am profitat și mi le-am cumpărat de la Okian din Brașov (direct de la librărie, nu de pe net). Am dat-o gata destul de repede și acum vin cu deloc umila mea impresie.

Să începem. După ce am luat cărțile și am citit pe spate despre ce e vorba (da, în ordinea asta) și am văzut că unele personaje sunt zâne, m-am speriat. Cum adică zâne, bre? În capul meu, zânele sunt ca alea din Frumoasa din pădurea adormită (adică așa). Ei bine, cele din seria lui Maas nu sunt deloc așa. Dar deloc. În viziunea lui Maas, zânele sunt mult mai diversificate. Unele au pielea colorată și aripi și arată în fel și chip, altele (high fae li se zice în engleză) arată absolut superb și au puteri deosebite. Nici în clin nici în mâneca cu ce îmi închipuiam eu deci.

Personajele sunt așa și așa. Mă confrunt iar cu marea mea problemă legată de personajele masculine din fantasy: de ce naiba alege toată lumea să pună ca personaj principal un tip foarte bun, cinstit, onest ș.a.m.d (adică perfect) și un personaj masculin al naibii de interesant și complicat ca personaj secundar sau some sort of villain? De ce nu invers? De când e banalul și plicticosul mai ok? În caz că nu e evident până acum, peste asta am dat și aici. Tamlin (pricipalul adică) e mișto, nu neg, dar e prea bun. Rhysand pe de altă parte e dumnezeu pe pământ. Conflicted, interesant, complicat, dark, divin. Nu e el în prim-plan, evident, că de ce ar fi? Nu știu de ce mă plâng, așa e în toate.

Ce mă sâcâie însă destul de tare e modul în care cumva totul pare să fie ok până la urmă. Indiferent cât de nasol ajung lucrurile, indiferent de diferențele dintre personaje, there is a magic fix for everything. Sper că nu o să continue așa și tind să cred că nu o să o facă, asta dacă îmi amintesc bine cealaltă serie. Ar fi păcat, nu de-alta.

Am văzut pe Goodreads că o să fie șase volume în serie și nu pot decât să mă bucur. Îmi place până acum și cărțile de genul reușesc să încălzească părticica aia încă ne-moartă din sufletul meu.

 

 

 

 

Jocul coroanei – Evelyn Skye

Posted on

1043522Când am citit pe undeva, nu mai știu exact unde, despre un roman fantasy cu acțiunea plasată în Rusia țaristă am murit puțin de dinăuntru. Când am aflat că o să apară și la noi am murit de tot. Dead Cori writing here.

Mi-a plăcut mult Jocul coroanei. Nu a fost exact cum mă așteptam eu să fie, dar tot mi-a plăcut. Nu o să intru în detalii legate de plot, că știți că nu-mi place, o să spun doar că avem doi magi într-o competiție jurizată de țar. Only one can win. Ei bine, știind deja asta dinainte de a mă apuca de citit, mă așteptat la ceva gen Sarah J Maas, mai dur, mai sângeros și mult mai periculos. Nu este cazul în volumul lui Evelyn, dar nici rău nu e. Avem parte de un alt tip de competiție, dar cu aceeași miză. Vika (oribil nume) și Nikolai (mișto nume) arată pe rând cât de pricepuți sunt și urăsc amândoi violența, așa că nu prea apelează la ea. Nu m-am plictisit deloc oricum și am sperat ca de obicei pentru un final cât mai puțin clișeic. Am și n-am în același timp, Evelyn Skye aruncând niște indicii din loc în loc cum că lucrurile nu o să rămână chiar așa cum par spre final. Sper numai să dea cu bâta-n baltă.

Personajele mi-au plăcut și nu prea. Nu am detestat niciuna (nici chiar pe Vika, spre surprinderea mea),dar m-a iritat puțin, ca de obicei, perfecțiunea lor fizică și nu numai. Vika, Nikolai și Pașa sunt toți frumoși de pică, nobili și demni. Se iubesc reciproc (mai apar și alte elemente pe acolo, recte încă o tipă cu sentimente pentru unul dintre ei – hai că asta e nouă) și sunt cam prea buni pentru gusturile mele. Vreau ceva cruzime, ceva mai multa moarte, more issues, pain și reprete. Vai, ce om sunt și eu.

All in all, not bad at all. Mor încet când văd că nu știm nimic legat de volumul doi (decât că o să apară și ăla cândva), dar bine măcar că avem și asta. Până atunci, Mulțumesc mult librăriei online Libris pentru posibilitatea de a citi romanul.Țin să vă amintesc, pe această cale, de puzderia de cărți online și cărți beletristică pe care le puteți achiziționa pe această librărie online.

Jumătatea sălbatică – Sally Green

Posted on

Na 2755_7f13b775c-am terminat și volumul ăsta (vreo veste despre al treilea, anyone?). Sally Green a reușit iar să combine minuțios ale albe cu ale negre și a dat un maclavais tare interesant. Să purcedem deci.

În primul rând, doamna Green face niște lucruri tare interesante cu personajele ei și ăsta e, cred, marele atu al seriei.  Nu doar că sunt credibile rău (mie cel puțin așa mi se par), dar sunt și foarte gri și surprinzătoare. Nici măcar clasicul triunghi amoros nu e deloc așa cum v-ați aștepta, ceea ce mă face intrigă într-un mare fel. V-aș zice ce și cum, dar spoilere😀 Toate sunt complexe și interesante (în afară de don’șoara Annalise pe care o detest cu pasiune și care mi se pare o prostovancă insipidă) și au… cum să le zic eu… detalii care le fac să pară mai umane și mai relatable. Fac și compromisuri, multe.

Cu acțiunea în sine e cu totul altă mâncare de pește. Statică, dom’le, ceva de speriat. Mai e câte un moment din când în când în care se mai întâmplă câte ceva, dar în rest nimic: ba călătorii, ba câte o criză existențială explicată, ba planuri, ba de toate, dar acțiune propriu-zisă mai rar. Baiul nu-i mare, că tot îmi place suficient de mult încât să nu mă plictisesc și să vreau să citesc în continuare, dar parcă tot n-ar strica. Are totuși și un avantaj, trebuie să recunosc: mi se pare mai realist. Îmi dau foarte bine seama că într-o chestie de genul celei în care sunt prinse personajele noastre (superbă exprimare) lucrurile nu prea au cum să fie alerte. Durează deplasările, durează planurile, durează tot. Exact așa îmi închipui că s-ar întâmpla lucrurile in real life. Pros and cons, people, pros and cons.

Concluzia ar fi următoarea: aștept să scoată cei de la editura Trei (cărora le și mulțumesc pentru cărți, apropo) și ultimul volum, căci par să se întâmple lucruri interesante pe-acolo.

Liebster Award Nomination!

Posted on

liebsterBăăăăăi, de cât timp n-am mai primit/citit/scris o leapșă. Dor îmi era, dar ia-le de unde nu-s și pace! Duminica asta totuși, întorcându-mă eu ca o floricică de la Brașov, am dat peste două nominalizări diferite pentru aceeași leapșă, so brace yourselves, că am o groază de întrebări la care trebuie sa răspund. Mulțumesc mult Deliei și celor trei raven feathers pentru că s-au gândit la mine😀

Pașii pe care trebuie să-i urmezi dacă ai fost nominalizat:

  • Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.
  • Listează regulile în postarea ta.
  • Afişează premiile Liebster undeva pe blogul tău.
  • Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.
  • Scrie zece lucruri random despre tine.
  • Nominalizează 5-11 bloguri și informează-le că au fost nominalizate.
  • Asigură blog-urile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.

 

10 lucruri despre minunata-mi persoană (am o mai multe din astea pe unde pe blog, deci scuzați-mă dacă mă repet)

  1. Beau ceai negru. Mult. Din ăla dulce, cu vanilie, cocos, caramel sau ciocolată. Niciodată din ăla spicy.
  2. Am două pisici care îmi mănâncă zilele și o potaie.
  3. Cheltui exagerat de mulți bani.
  4. Ador fardurile și să mă machiez.
  5. Am o groază de prostioare decorative prin cameră care adună praful.
  6. Trăiesc cu frica unei vieți banale.
  7. Îmi place să gătesc.
  8. Mănânc mult.
  9. Îmi place să merg pe jos.
  10. Îmi place să vorbesc cu pisicile mele.

 

Întrebările de la Delia:

Alege un citat care te reprezintă.

Văleu, asta-i greu. Am o groază de citate notate prin agende și îmi place enorm de mult să le recitesc și să mai adaug la colecție. Toate spun câte ceva despre mine.

Ai urât vreodată un personaj ficțional?

Multe și des.

Ai vreun personaj model, cu care vrei să semeni la un moment dat? Sau un autor model?

Personaj model nu am, dar dau din când în când peste câte unul care are câte ceva ce mă impresionează rău de tot (sunt de sex feminin de obicei, dar nu e neapărat nevoie).

Cu ce autori ai vrea să poți sta de vorbă?

Mai mulți, dar acum îmi vin în cap J. K. Rowling (evident), Isabel Allende și Rodica Ojob-Brașoveanu.

 Care este cel mai înspăimântător personaj ficțional pe care îl cunoști?

Nimeni din vreo carte, dar sunt tot felul de creaturi din filmele cu superheroes care îmi dau coșmaruri (am avut într-o perioadă, când eram mică, tot felul de vise nasoale cu Mister Sinister și Apocalypse din X-Men, de exemplu).

Există vreo carte care ți-a schimbat complet percepția asupra lumii?

Au fost câteva, da. Prima pe listă ar fi seria Harry Potter, pe care orice posibil plod de-al meu va fi nevoit să o citească.

Ai gusturi asemănătoare în filme și cărți? Dacă nu, care sunt deosebirile?

Hmmm, cam da. Ador fantasy-ul sub orice formă (până și ca ilustrație) și nu zic nu nici unui film sau carte cu tentă istorică.

Science fiction, horror sau fantasy?

Fantasy all the way, urmat de horror. Science fiction – not so much.

În ce tărâm magic ți-ar plăcea să trăiești?

Ori cel din seria Mistborn a lui Sanderson, ori cel din Daughter of Smoke and Bone ori cel din Harry Potter… La naiba, sunt multe. 

 Care sunt autorii care ți-au marcat adolescența?

Nu mai știu dacă i-am citit în adolescență sau când eram mai mică de atât, dar o să îi enumăr oricum: J. K. Rowling, Constantin Chiriță, Mooney Witcher, Ann Brashares.

 

Întrebările de la Three Raven Feathers:

Ce carte are cea mai frumoasă copertă, din punctul tău de vedere?

Îmi plac mai multe. Seria Culorile Dragostei de Kerstin Gier arată mișto (de-aia m-am și apucat de ea, ca o superficială ce sunt) și ediția asta din Daughter of Smoke and Bone e superbă. Mai sunt și altele, evident, dar m-aș lungi prea mult.

Cât de des oferi cărți drept cadou?

Nu foarte des😦

Colecționezi semne de carte?

Fără să vreau, că mă tot pricopsesc cu ele.

Ce gen literar îndrăgești cel mai mult?

Fantasy.

Care este personajul cu care te identifici cel mai bine?

Cum am zis mai sus, nicicare. 

Dacă ar trebui să alegi a fi o creatură fantasy,care ar fi aceea?

Cred că mi-ar plăcea să fiu mutant.

Există o carte care nu ți-a plăcut absolut deloc?

Ohoooo, multe rău.

Care este cel mai impresionant personaj negativ pe care l-ai întâlnit?

Nu îmi vine niciunul în minte acum, dar în general îmi plac personajele negative care nu sunt pe complet negative și pare pot să le înțeleg.

Ce carte te-a emoționat până la lacrimi?

Enorm de multe. Plâng des și ușor la cărți.

Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela și de ce? 

Hmmm, nu cred că aș vrea să fiu un personaj anume, mai ales că cele care îmi plac mie au niște vieți cam nasoale. Așa că pas.

 

O să trișez, ca de obicei, și nu o să o dau mai departe. Să o facă cine vrea😀

 

Jumătatea rea – Sally Green

Posted on

2631_d2c282dfNu am citit până acum ceva asemănător. Seamănă puțin la atmosferă cu seria Wardstone a lui Joseph Delaney, dar tot nu se compară. Sunt cam surprinsă. Să vă explic de ce.

În primul rând, romanul este mult mai dark and gloomy decât m-aș fi așteptat. Atmosfera e așa, plotul are aerul ăsta, personajele la fel. Nu îmi vine în cap niciun moment fericit în toată cartea, chiar și cele care se îndreaptă în direcția asta au o tentă tristă. Mai mult chiar, se îndepărtează tot mai tare de ideea de roman young adult, deși personajele centrale sunt adolescente. Am dat peste câteva scene de-a dreptul sadice și am aflat și fanteziile sexuale ale lui Nathan.

Toate personajele duc un bagaj mai mic sau mai mare în spate și nu se știe niciodată cine e de încredere, cine nu și cine ce urmărește. Ador chestia asta. Aproape toate personajele (cu excepția lui Arran și a lui Deborah) sunt și albe, și negre și despre nicicare nu îți poți face o părere clară. Cele mai evil personaje dau dovada de bunătate și personajele cu mai mult bine în ele se întâmplă să-și arate și cealaltă latură. Suntem totuși abia la primul volum, sper ca lucrurile să se îmbârlige și mai tare.

Cel mai mult însă m-a surprins credibilitatea. O fi fantasy, o fi o cartea cu personaje adolescente (deși nu e chiar YA, după deloc-umila mea părere), dar totul mi s-a părut plauzibil și credibil. Personajele nu sunt trase de păr, plotul nici atât. Totul a fost construit inteligent, cu sens și se leagă natural. Nu am pufnit deloc, nici nu mi-am dat ochii peste cap, nu mi-am pus întrebări legate de logica universului construit, ceea ce, cunoscându-mă, spune multe.

Ce aș putea să îi reproșez e lipsa de acțiune. Nu mi se pare că se întâmplă mare lucru, iar uneori acțiunea se cam lălăie. Cam mult. Norocul lui Sally Green că lumea pe care a construit-o îmi place suficient de mult încât să mă distragă oricum. Cineva se va apuca, cred, de volumul doi chiar în seara asta.

Mulțumesc mult editurii Trei pentru că mi-a oferit ocazia să dau cu nasul de seria asta.

Banda celor șase ciori – Leigh Bardugo

Posted on

banda-celor-sase-ciori_1_fullsizeBanda celor șase ciori m-a tentat de la început mult mai mult decât m-a tentat trilogia Grisha, dar în final pot spune că mi-a plăcut, dar nu la fel de mult. Nu e mare lucru, așa a fost și cu Grisha.

Întâmplările din roman au loc în același univers ca cele din Grisha, lucru pe care îl suspectam, dar de care nu eram sigură. Mi-a plăcut mult chestia asta și am tot sperat că o să apară cumva, cândva, anumite personaje care mi-au plăcut teribil, dar nu s-a întâmplat (încă, sper eu). Nu știu cât ați înțelege dacă nu ați citit înainte trilogia, având în vedere că nu mai sunt explicate deloc puterile lor, Leigh bazându-se deci că cititorul le cunoaște deja. Asta așa, ca un mic heads up.

Personajele nu m-au surprins deloc și am recunoscut some patterns. Inej îmi amintește mult de Alina, Kaz e o combinație ciudată (dar mișto) dintre Mal și Întunecatul, Jesper aduce puțin a Nikolai și așa mai departe. Nu sunt exact la fel, evident, dar par a fi construiți cam pe același tipar, ceea ce nu m-a încântat foarte tare. Sunt foarte curioasă cum o să evolueze și dacă o să le ducă în altă direcție. Sper din suflet, că potențial le-a dat.

Despre plot și acțiune în sine nu am foarte multe de zis. Not bad, dar nici spectaculos. Relațiile dintre personaje mi s-au părut, ca de obicei, mult mai interesante. Kaz și banda lui plănuiesc practic să intre într-o închisoare imposibil de spart și să răpească un prizonier. Avem trădări, avem planuri mărețe, avem și câteva răsturnări de situație, avem dramă, avem romance, avem de toate pentru toată lumea.

All in all, nu mi-a displăcut deloc, dar nici nu m-a dat pe spate. Om vedea ce se mai întâmplă în volumele următoare (puteam să jur că o să fie un roman de sine stătător, for some reason). Mulțumesc mult editurii Trei pentru că mi-a pus în brațe încă un volum de Bardugo.

Grisha #3: Regatul luminilor – Leigh Bardugo

Posted on

2743_c52b69f2Mi-a luat mult mai puțin decât am crezut să termin și am citit mult chiar și la ștrand. I am very conflicted. O să trec direct la subiect.

În primul rând, s-a întâmplat de mai multe ori să mă plictisesc destul de tare. Au fost cam prea multe pagini dedicate călătoriei pe care o face grupul mai spre finalul cărții (nu dau mai multe detalii because spoilers) și cred sincer că puteau măcar să le înjumătățească. Da, știu că Alina e conflicted și suferă și vai, ce ne facem cu Mal, dar am prins demult ideea. Nu e nevoie să mi se trântească în față ca la proști, thank you very much.

Pe de altă parte, am căpătat o afecțiune și mai mare pentru personaje. Chiar și pentru Mal. M-a emoționat nu o dată, l-am și înțeles pe alocuri. Cu Alina m-am înțeles la fel cam pe tot parcursul romanului, dar spre final am avut a change of heart. Iar nu pot să dau multe detalii (ale naibii spoilere – just read the book!), dar Alina i-a arătat nu o dată o bunătate aparte Întunecatului. M-a emoționat mai mult decât vreau să recunosc și îi spală multe păcate, iar asta nu pentru că sunt eu o mare facă a Întunecatului, ci pentru că ce a făcut ea mi se pare uman. Mai mult chiar, e cireașa de pe tortul relației incredibil de complicate și fascinante dintre cei doi.

Despre final ce să zic… Nu e deloc ce mă așteptam sau mai bine zis speram să fie, dar m-a încălzit la inimă. Poate trec eu prin cine știe ce fază ciudată, poate my soft spot a ieșit acum la iveală, cine știe, cert e că aici nu am ce comenta. Sau am, dar nu văd eu acum.

All in all, am cam prins gustul cărților lui Bardugo. Noroc că mă așteaptă Banda celor șase ciori pe noptieră. Mulțumesc mult editurii Trei pentru ocazia de a le citi.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 234 de alți urmăritori