RSS Feed

Category Archives: Conversatii

Topuri ale cărților citite în 2013

Posted on

Se impunea și un astfel de top, nu? Mă conformez regulilor nescrise ale blogurilor de cărți și fac și eu unul, specificând că nu am pus cărțile și seriile într-o ordine anume. Poate cronologică în sens invers, având în vedere că mă uit pe Goodreads la ce am citit și mi le arată începând cu ultimele terminate. O să spun și câte ceva despre ele. Să începem.

TOP AL CĂRȚILOR CARE MI-AU PLĂCUT ENORM

522267_225656104210266_139716779470866_406095_945469533_nSeria Throne of Glass de Sarah J. Maas. Minunată serie: plină de acțiune și suspans, cu personaje surprinzător de bine conturate și multă badassitudine. Până și cele câteva short stories (primele patru) satelit pe care le are serie sunt minunate. Ultimele două sau trei, câte ori fi, cele de la primul volum, nu mi-au plăcut, dar primele patru, cele dinainte de primul volum, sunt la fel de frumoase ca cele două romane. Dacă  nu ați citit până acum seria, dați-vă două palme și apucați-vă de ea.

978-973-689-291-2Ines a sufletului meu de Isabel Allende. Aceasta este, după cum mă aștept să știți, cartea care mi-a deschis apetitul pentru cărțile lui Allende. Nu am citit decât două în total, dar am de gând să le iau la rând pe toate care au fost publicate și la noi. E scrisă superb, personajele sunt mai mult decât credibile și te ține lipit de paginile ei până o termini. Am spus-o și în recenzie, o spun și acum: nu vă lăsați descurajați, așa cum am făcut eu, de perioada în care are loc acțiunea romanului. Lăsați-mă, vă rog, doar pe mine să fiu tută. Mulțumesc.

imagesPrimele patru volume din seria Roata Timpului de Robert Jordan. Doamne, ador seria asta. E exact genul de serie fantasy pe care mi-am dorit mereu să o citesc. E greu să îmi explic propriile pretenții, dar o să încerc, ca să vă dați seama de ce o ador. Are multe fire narative, aparent fără prea multă legătură între ele, dar legate într-un fel subtil, care promite multe în următoarele volume. E palpitantă ca naiba și foarte badass pe alocuri. Personajele sunt multe și complexe și nu are cum să nu te identifici cu unul dintre ele. Elementele fantastice sunt interesante, deși nu foarte originale. E lungă ca naiba, așa că mă pot bucura încă mult timp de acum încolo de minunăția ei.

978-973-689-318-6Casa de la Riverton de Kate Morton. Am descoperit anul trecut, în mare parte și datorită lui Kate Morton, că ador cărțile cu acțiunea plasată parțial în trecut și care au muuuuult mister, dramă și secrete de familie. Casa de la Riverton abundă de așa ceva, așa că era normal să îmi placă. Ceea ce m-a dat însă pe spate e intensitatea sentimentelor trăite de personaje și pe care Kate reușește să le transmită și cititorului. E genul de carte care te afectează psihic și emoțional și care te face să zaci puțin după ce o termini.

james-clavell-shogunShogun de James Clavell. Huuuuuuuuge book, dar foarte frumoasă. Scrisă superb, cu personaje credibile și bine conturate, nu are cum să nu îți placă. Are foarte multe intrigi și comploturi, dar nu sunt deloc derutante, așa că adaugă un plus mare de tot cărții. Aflați și ceva informații foarte interesante despre Japonia de la sfârșitul secolului XVI – începutul secolului XVII, așa că dacă sunteți interesați de așa ceva, cu atât mai bine. Oricum, Shogun e, după umila mea părere, un mare must read, așa că ar fi mai mare rușinea dacă nu ați citi cartea.

TOP AL CĂRȚILOR CARE MI-AU PLĂCUT, DAR NU GROZAV ȘI NU ÎN TOTALITATE, DEȘI LE RECOMAND ȘI CRED CĂ MERITĂ CITITE

images (1)Primele trei volume din seria Temeraire de Naomi Novik. Frumoasă, interesantă, cu niște dragoni adorabili, seria este practic despre războaiele lui Napoleon cu dragoni. Susțin în continuare că sună minunat. Problema e că nu m-a prins atât de tare cum mă așteptam.

descărcareSeria Divergent de Veronica Roth. Cam la fel ca în cazul lui Temeraire, cel puțin în privința primelor două volume. Frumoasă, interesantă, palpitantă și cu personaje bune, auzisem cred prea multe laude la adresa ei, așa că atunci când am apucat și eu să o citesc, mi-am dat seama că am avut așteptări cam mari. Greșeală frecventă în rândul cititorilor. Al treilea volum însă, Allegiant, despre care vorbește toată lumea, makes up for that.

Blue BloodsSeria Sânge Albastru de Melissa de la Cruz. Primele patru volume au fost devorate, nu alta. Celelate mai puțin. Părți bune: mitologia foarte interesantă, faptul că e palpitantă. Părți mai puțin bune: clișeele specifice cărților pentru adolescenți. Avem aici triunghiul amoros, binele care învinge întotdeauna, orfana care salvează lumea.

FarseerSeria Farseer de Robin Hobb. Mi-a plăcut foarte mult seria, e palpitantă și interesantă, dar are totuși ceva care m-a deranjat destul de tare și care este, de fapt, motivul pentru care se află în acest top: personajele sunt plate. Știi de la început cine sunt tipii răi și cine sunt tipii buni și, din acest punct de vedere, nu există nicio surpriză sau răsturnare de situație pe parcurs. Cei buni rămân buni și cei răi rămân răi. (Observați vă rog ce bine arată ediția din poză. Evident că cele în română sunt nasoale.)

descărcare (1)Seria Academia Vampirilor de Michelle Read. Primele trei volume sunt cu adevărat frumoase și interesante, ca de la volumul patru să se strice puțin. Nu mult, dar totuși să se strice. Promițând a fi neconvențională cam din toate punctele de vedere, de la patru încolo personajele primesc parcă o măciucă-n cap, iar evenimentele urmăresc tiparul clasic. Aș fi preferat și alt sfârșit.

978-973-689-590-6Orele îndepărtate de Kate Morton. Aici o să fiu foarte concisă. Cartea e foarte frumoasă și interesantă, dar Casa de la Riverton m-a impresionat și emoționat mult mai mult.

Caietul Mayei de Isabel Allende. La fel ca în cazul de mai sus. Frumoasă, dar Ines mi-a plăcut mai mult.caietul-mayei_1_fullsize

Hotul-de-cartiO să adaug aici și Hoțul de cărți de Markus Zusak. Foarte frumoasă, interesantă și emoționantă cartea, dar la început poate părea ciudat modul în care e scrisă. Mie mi-a luat puțin să mă obișnuiesc. În plus, durează puțin până devine cu adevărat interesantă.

În categoria cărților de care vă sfătuiesc să fugiți cât vă țin picioarele nu intră decât Opression de Jessica Therrien.

Anunțuri

Listă și determinare

Posted on

Am spus-o de einșpe mii de ori până acum: majoritatea materiilor pe care le fac la facultate sunt absolut inutile și o pierdere totală de timp. Majoritatea nu îmi plac, câteva mă lasă destul de rece. Există totuși o materie, un seminar de la o materie mai exact, pe care aș putea să o fac de dimineața până seara și nu m-aș plictisi: literatură comparată. Ador seminarul și probabil tocmai din cauza asta, ca să își bată puțin joc de mine, universul a făcut în așa fel încât să îl avem doar o dată la două săptămâni. A naibii să fiu dacă înțeleg de ce e un curs despre alimentația la români (pe care îl avem în fiecare săptămână) mai important ca literatura.

Nu însă despre seminar vreau să vorbesc acum, ci despre curs, care nu îmi place nici pe departe la fel de mult. Profesoara noastră e foarte inteligentă, foarte cultă și arată exact cum cred eu că ar trebui să arate o profesoară, mai ales una universitară. Bate des câmpii și și e atât de dramatică că mă uimește de fiecare dată. La ea totul e la superlativ. Homer a scris cea mai completă operă literară ever, unde găsiți cele mai dure imagini  ever, Infernul lui Dante are cele mai horror imagini din lume și așa mai departe.

Dar, pe lângă dramatismul dus la extrem, mai are un mare talent: de a ne face să ne simțim ca ultimii dobitoci. Cel puțin pe mine. Nu cred că trece curs fără ca ea să menționeze măcar vreo operă literară pe care noi să nu o fi citit, pentru a se minuna apoi de neștiința noastră. Mă scoate din minți, dar mă și motivează enorm.

Așa că m-am hotărât să citesc cât mai multe romane celebre, clasice, de care a auzit toată lumea (sper) și care se cam află la baza literaturii sau pe care pur și simplu vreau eu să le citesc (unele sunt pentru facultate, dar trecem peste). Deschid aici lista. Vă rog, dacă vă trece câte una prin cap, spuneți-mi și mie, ca să o adaug. Ooooooooof, că de când nu am mai făcut o listă…..

  • Patul lui Procust de Camil Petrescu
  • Creanga de aur de Mihail Sadoveanu (am dubii în privința ăsteia)
  • Adela de Garabet Ibrăileanu
  • ceva de Hortensia Papadat Bengescu (pt facultate am Fecioarele despletite)
  • Întâmplări în irealitatea imediată de M. Blecher (am senzația că asta e genul ăla de carte pretențioasă pentru snobi. nu știu de ce)
  • Huliganii de Mircea Eliade
  • Adam și Eva de Liviu Rebreanu
  • Valea păpușilor de Jaqueline Susann
  • Doctor Jivago de Boris Pasternak (păstârnac!)
  • Agonie și extaz de Irving Stone
  • orice de Martha Bibescu

Cum se schimbă gusturile

Posted on

large (1)Am învățat să citesc cu ceva timp înainte de a începe școala, așa că îmi e foarte, foarte greu să îmi amintesc de o perioadă în care să nu fi citit.

Aveam un abecedar roșu și o carte care se chema Învățăm să citim, pe care le-am parcurs de atâtea ori că le știam practic pe de rost. A început apoi mami să îmi cumpere cărticele din alea mici cu repovestite pentru copii și cutii cu cărticele cu povești de frații Grimm, pe care le-am citit și răscitit până nu am mai putut. Și acum mi se face dor de Mica prințesă sau Poveștile cu zâne ale Contesei de Segur, pe care le-am adorat.

După asta am evoluat puțin. Am descoperit niște cărți vechi din colecția Biblioteca pentru toți, dacă îmi amintesc large (3)bine, ajungând astfel să citesc cărți precum Fram, ursul polar și Prinț și cerșetor, care în ediția aia nu erau chiar mici. Prietena mea din copilărie era cea cu care le citeam, ascunse de obicei pe undeva, dar ea le citea pentru că mama ei o obliga să citească un anumit număr de pagini pe zi, pe care trebuia apoi să i le povestească. Slavă cerului, nu a trebuit niciodată să fac așa ceva.

După faza asta m-am mutat în Timișoara, unde iar am mai evoluat puțin, și prin asta înțeleg că am descoperit Harry Potter. Eram în clasa a treia sau a patra și acela a fost momentul în care mi-am dat pe bune seama de ceea ce pot face cărțile. Nu la mult timp după am dat peste Fetița celei de-a Șasea Luni și Cireșarii.

M-am mutat apoi din nou, de data asta în alt apartament, aceasta fiind perioada de care îmi amintesc cel mai bine și care m-a influențat cel mai mult. Citeam orice, și prin asta chiar vreau să spun că citeam orice, de la cărți vechi pe care le găseam pe la mine prin bibliotecă la cărți pe care mi le cumpăram singură, după ce strângeam în prealabil bani. Le alegeam aiurea, bazându-mă doar pe ceea ce citeam pe ultima copertă, felul în care arătam sau titlu. Așa l-am descoperit pe Stephen King, de care auzisem de pe undeva, așa că atunci când am văzut IT la un stand, mi l-am cumpărat fără să stau large (2)pe gânduri. Nu cred că acum mi-aș mai cumpăra o carte mare și nu tocmai ieftină doar pentru că auzisem cândva de numele celui care a scris-o.

La ceva timp după am citit primul roman de Rodica Ojog-Brașoveanu, datorită vară-mii. Am continuat să citesc cam orice, până prin liceu, când am dat peste cărțile fantasy pentru adolesenți, din care am citit multe. Tot pe atunci am început să citesc și Gossip Girl, seria care a revoluționat destul de multe la mine. A continuat perioada de orice + fantasy dubios până anul acesta, când am ajuns să mă duc la bibliotecă, să văd astfel de cărți în rafturi și nici să nu îmi treacă prin cap să le iau.

largeM-am dat pe altele. Ador high sau epic fantasy, pasiune pe care o simt eternă, dar de cărții fantasy precum cele scoase de Leda nu mă mai ating și în niciun caz nu le mai vânez așa cum obișnuiam să o fac. O să spuneți probabil că Tronul de cleștar e tot fantasy pentru adolescenți, ceea ce e perfect adevărat, dar habar nu am avut asta când m-am apucat de ea. În plus, e diferită și chiar faină. La fel și cu Academia Vampirilor și cu Bloodlines, pe care am de gând să o citesc cândva. Dacă sunt diferite, fără mironosițe virgine și cu clișee cât cuprinde, bring them to me.

Acum vânez altceva. Vânez cărți fantasy precum cele din seriile Cântec de Gheață și Foc și Roata Timpului, cărți cu mistere, preferabil cu acțiunea plasată undeva în trecut și, mai mult decât orice, cărți ce transmit un mesaj puternic și care au la bază sentimente și principii în care cred enorm.

Dacă doriți să vă expuneți și voi etapele acestea, faceți-o, vă rog, și arătați-mi și mie.

 

Concursuri aniversare pe blogul Roxanei

Posted on

Blogul minunat al Roxanei face azi un anișor (La mulți ani, la mulți ani, la mulți ani!), ocazie pe care s-a decis să o sărbătorească prin niște concursuri. Sunt mai multe, iar voi puteți câștiga:

În locul vostru aș trece la treabă și m-aș înscrie rapid. 😀

Ca un om rău

Posted on

Din când în când, nu foarte des, slavă domnului, mă mai impresionează și pe mine câte ceva ce mă face să mă simt un om cam rău. Și, deși  mă fac vinovată de multe din lucrurile de mai jos, vă arăt și vouă ce am găsit eu pe undeva pe net, poate o să vă placă.

Suntem săraci…
pentru că plângem după lucruri, dar renunțăm ușor la oameni.
pentru că avem ambiţii, dar nu avem valori.
pentru că preferăm să renunţăm, decât să luptăm.
pentru că în loc să zburăm, ne târâm.
pentru că în loc să iertăm, părăsim.
pentru că în loc să cunoaştem, judecăm.
pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim.
pentru că avem sentimente, dar nu le exprimăm.
pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm.
pentru că avem picioare sănătoase, dar nu ne mai deplasăm fără maşini.
pentru că avem cerul și frumosul în jur, dar mergem cu privirea în pământ.
pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt încărcate de grimase triste.
pentru că avem case mari, dar lipsite de dragoste, de râsete şi de prieteni care să le treacă pragul.
pentru că avem bani de irosit pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra o carte.
pentru că avem mâncare de risipit, dar nu avem de dăruit celor care nu au.
pentru că, deși avem muzică, noi ascultăm zgomote.
pentru că, deși avem pace pe pământ, noi ducem războaie.
pentru că în loc să ne rugăm, cerșim.
pentru că studiem mult şi învăţăm puţin.
pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni.
pentru că urâm, în loc să iubim

Obsesia pentru un autor

Posted on

Mi se întâmplă uneori să dau peste o carte care să îmi placă enorm. Nu foarte des, dar se întâmplă. Atunci apare o problemă: o să vreau să citesc toate cărțile acelui autor, sau măcar cât mai multe posibil. Așa că încep să dau ture pe la bibliotecă sau să strâng bani ca să îmi cumpăr.

Acum, când scriu articolul, mă gândesc dacă e de bine sau nu. Am făcut așa cu Rodica Ojog-Brașoveanu, căreia cred că i-am citit toate cărțile, cu excepția ciclului logofătului Andronic. La fel cu Agatha Christie, unde am reușit cumva să citesc aproape toate cărțile apărute la noi la Rao și câteva și din ediții mai vechi. După ce am descoperit-o pe Kate Morton m-am fixat pe ea. Are doar trei cărți publicate la noi, eu citind deja două dintre ele. A treia în curand. Pe lista asta o să o pun și pe Isabel Allende, pentru că am deja de la bilbiotecă două cărți de-ale ei, pe care nu am reușit încă să le citesc.

De curiozitate, mai face cineva așa?

 

Autori romani

Posted on

Ii datorez lui Cori de ceva timp articolul asta, si pentru asta, mea culpa. Adevarul e ca am inceput sa il scriu ieri, dar din pacate, circumstantele nu au fost favorabile pentru a-l termina. In traducere, am adormit ca vaca. Mi-a fost atat de somn incat nu am cuvinte cum sa va explic.

Observ in stanga si dreapta ca oameni prefera sa stea departe de autorii romani, din diferite motive. Din cate imi dau seama, motivul principal e ca le-au fost bagati pe gat in scoala generala si liceu si s-au scarbit complet de ei. Eventual, cred ca in romanele romanesti e vorba doar de tarani fericiti care zburda pe campii, sau tarani nefericiti dar onesti, sau taranci needucate, dar abile si inteligente, care isi razbuna barbatii pe care i-au iubit chiar daca le mai bateau din cand in cand.

Buuu. No fun, right?

tumblr_m7g6clz79C1rpqqpzDar nu e totul asa, fratilor. Din contra, exista foarte multe carti foarte bune out there, de care lumea se fereste ca dracu de tamaie, pentru simplu motiv ca sunt scrise de autori romani. Problema e nimeni nu te incurajeaza in liceu si in generala sa citesti carti romanesti, trebuie doar sa citesti romanele impuse si apoi sa mesteci si sa scuipi acelasi stil de comentarii pentru fiecare in parte. That gets very old very fast, si chiar daca pornesti cu mintea deschisa, foarte curand o sa iti vina sa le lasi balta pe veci.

Recunosc, eu nu stiu daca vreau sa mai pun mana pe Marin Preda cat traiesc, sau pe Mihail Sadoveanu, pentru ca Baltagul e un fel de Boogie Man pentru mine. Totusi, dragostea mea pentru Eliade e eterna si nemuritoare si chiar zilele trecute am terminat o carte de el.

Cred ca majoritatea dintre noi il stiu pe Eliade. Eventual, pe Rodica Ojog Brasoveanu care vad ca e tot mereu re-editata de aia de la Nemira si drept rezultat i se tot innoiesc cititorii. Cel mai bun exemplu e iubita noastra Cori, care e fana declarata a ei.

Un autor roman care mie mi-a placut foarte mult a fost Vintila Corbu. Am citit Uragan asupra Europei prin clasa a 10-a, cand a fost editat de Adevarul, si am ramas suprinsa de cat de mult mi-a placut. E o carte scrisa de doi autori, Vintila Corbu si Eurgen Burda, si daca sunteti pasionati intrigi politice cu spioni si de istorie, sigur o sa va placa. Stilul e foarte usor de citit si daca va plac aspectele din Game of Thrones de George Martin, sigur v-ar placea cartea asta.

Un alt autor pe care l-am descoperit din greseala e Theodor Constantinescu. A scris Casa cu Neguri, un roman care mie imi aminteste foarte mult de stilul Souther Gothic adoptat de Faulkner. Daca vreodata dati cumva peste cartea aia, sa nu ezitati sa o cititi. E foarte interesanta, aduce atat a basm, cat si a tragedie si are niste personaje complexe pe care nu prea le placi, dar iti e foarte mila de ele.

Cred ca ar fi putin absurd sa vi-l recomand pe Mircea Cartarescu, pentru ca ala e peste tot. Acum, stiu ca el ca om e destul de…well, mai bine nu va puneti sa cititi interviuri cu el, pentru ca parerile lui politice s-ar putea sa va dea dureri de cap si sa va faca sa nu mai cititi nimic de el. Totusi, daca asta nu va face sa fugiti, incercati sa cititi Orbitor. Lasati cucului De ce iubim femeile? sau prostioarele de genul. Orbitor e awesome intr-un mod nightmareish si plin de dubiosenii. Daca va place Tim Burton, bag mana in foc ca v-ar placea sa cititi Orbitor.

Cecilia Stefanescu a cauzat destul de multa valva atunci cand s-a lansat acum cativa ani cu romanul ei Legaturi Bolnavicioase. Poate ati vazut si filmul. Oricum, o carte foarte buna pe care ar trebui sa o cititi. Eventual, luati si Intrarea Soarelui, de aceasi autoare. Legaturi Bolnavicioase e mai scurta si povestea mai intensa, dar a doua mi se pare scrisa mai bine.

Cert este ca literatura romana ascunde multe, si astea sunt doar putinele exemple care mi-au venit mie in cap acum. Sunt sigura ca fiecare dintre noi are o carte romaneasca sau un autor roman pe care il tine aproape de sufletelul lui. Care to share with the class? 😀