RSS Feed

Category Archives: Non-fictiune

Un cântec de lebădă: Vlăstare boierești în Primul Război Mondial – Filip-Lucian Iorga

Posted on

un_cantec_de_lebada._vlastare_boieresti_in_primul_razboi_mondialVedeți titlul, da? Numai eu puteam. Până și eu m-am îndoit puțin de alegerea mea zilele trecute, când m-am pus în sfârșit să citesc cartea (a trecut ceva timp de când am cerut-o), dar la naiba, chiar nu am avut de ce. Mi-a plăcut teribil de mult și am citit-o cu o plăcere pe care chiar nu am prevăzut-o.

Subiectul este unul care se pliază perfect pe gusturile mele istorice. Filip-Lucian Iorga se concentrează pe istoria individuală din jurul Primului Război Mondial, mai precis pe modul în care marii boieri din trecut, dar și alte mari familii burgheze au trecut prin acest mare eveniment istoric. Vorbim deci despre microistorie, nu macroistorie, preferata mea adică. Iorga a vorbit, deci, într-un fel sau altul cu urmași ai acestor familii boierești sau burgheze (uneori s-a bazat doar pe arhive) pentru a vedea exact cine anume a participat la război și cum, sperând în special să dea peste mărturii de primă mână (jurnale, scrisori și povești ale celor care erau copii pe vremea războiului). Exact asta și face, prezentând și poze din arhive personale de câte ori poate.

Foarte multă plăcere mi-a făcut să citesc cartea asta. Teribil de bine documentată și o cantitate enormă de muncă în spate (uitați-vă numai la bibliografie), umanizează războiul și îl prezintă dintr-o perspectivă care nu e prea des întâlnită, dar foarte interesantă pentru mine. Am devorat paginile, iar volumul se și citește foarte ușor – are un limbaj foarte accesibil și mișto, nimic greoi sau pretențios. Mi-a plăcut mult și modul în care Iorga se raportează la acești oameni despre care vorbește, cu respect atât personal, cât și pentru ceea ce au reprezentat ei pentru istoria României.

Am apreciat enorm, ca filolog și project manager (trist, da) felul în care a organizat volumul și faptul că a avut grijă să nu rateze nicio categorie din ceea ce îl interesa. Aflam cum a fost războiul prin ochii copiilor de boieri din vremea respectivă, prin cel al femeilor sau celor rămași acasă, vedem experiența celor care au fost direct pe front, fie el românesc sau străin sau a refugiaților.  Al naibii de interesant, foarte uman și bine scris. Mă face să vreau să îl urmăresc pe Iorga și să mai trec așa, frumos, și prin alte cărți de-ale lui.

O recomand cu drag tuturor pasionaților de istorie, pe unde or fi ei 😀 Mulțumesc mult editurii Corint pentru volum.

 

În șalvari și cu ișlic. Biserică, sexualitate, căsătorie și divorț în Țara Românească a secolului al XVIII-lea – Constanța Vintilă-Ghițulescu

Posted on

in-salvari-si-cu-islic-biserica-sexualitate-casatorie-si-divort-in-tara-romaneasca-a-secolului-al-xviii-lea_1_fullsizeDa, ați citit bine. Chiar asta am citit eu în ultima săptămână and I loved it. Realizez că nu e o alegere foarte populară (ce vorbesc, probabil doar eu, autorul și editorul am citit-o), dar titlul ăla e fix pe gustul meu. I had to have it.

Cartea e structurată exact după cum spune titlul. Prima parte este despre Biserică în secolul XVIII în Țara Românească și, deși a fost partea cea mai puțin interesantă, a fost totuși foarte utilă. Aici aflăm exact cum era structurată, cine și de ce se ocupa de problemele personale ale oamenilor simpli și cam cât de mare era de fapt autoritatea bisericească. După partea asta însă începe distracția și totodată frustrarea.

În șalvari și cu ișlic prezintă în detaliu și cu o mulțime de exemple întregul proces matrimonial, de la pețit la zestre la logodnă, căsătorie și divorț. Am iubit capitolele astea. Nu doar că sunt foarte bogate în informații (bine documentate și citate), dar Constanța Ghițulescu le redă  într-un mod foarte accesibil și fără detalii inutile care pe mine m-a prins din start. Mentalitatea secolului XVIII e interesantă în sine, dar să vezi cum era privită căsnicia și femeia în secolul ăsta în Țara Românească e ceva aparte. Pe cât de fascinantă e, pe atât de multe frustrări aduce cu sine. Egalitatea nu există, abuzul e în floare și fericirea e neglijabilă. Veți afla, de exemplu, că în cazul abandonării domiciliului o femeie trebuia să aștepte 5 ani și să prezinte dovezi că și-a căutat soțul și n-a primit niciun semn de la el pentru a putea în final să primească divorțul, pe când un bărbat îl primea chiar și după un an jumate. Despre cum era privit adulterul în funcție de cine l-a comis nici nu mai vorbesc.

Tare mult mi-a plăcut cartea asta. Putea să o dea în bară în foarte multe moduri, dar nu a făcut-o. Dacă e cineva interesant de genul ăsta de subiect, v-o recomand cu dragă inimă.

Mulțumesc mult librăriei online Libris pentru posibilitatea de a citi romanul.Țin să vă amintesc, pe această cale, de puzderia de cărți online și cărți beletristică pe care le puteți achiziționa pe această librărie online.

#Girlboss – Sophia Amoruso

Posted on

51mmirwwsfl-_sx329_bo1204203200_Cred că mi s-a pus pata pe cartea asta pe la sfârșitul primăverii sau începutul verii, cand a zis Andreea Balaban cât de mult i-a plăcut. It stuck with me for some reason și de atunci mă tot învârt în jurul cozii încercând să decid dacă să o iau sau nu. Noroc cu Black Friday, ca altfel cine știe când mi-aș fi găsit los cojones de pe unde le-am rătăcit.

Am citit cartea în două seri și aș fi putut probabil să o termin chiar într-o singură seară dacă nu aș fi fost o putoare. Mi-a plăcut enorm de mult, așa că nu am avut nicio problemă să stau iar până la trei noaptea. Nu am avut încotro însă, cartea asta se cerea citită și se cerea citită în puține reprize, ca să o savurez mai bine.

Sophia Amoruso începe prin a-și povesti pe scurt viața, descriind apoi cum și-a început ea afacerea, cum a evoluat și cum este acum. M-a fascinat de-a dreptul. E aproape neverosimilă povestea ei, modul în care s-a dezvoltat Nasty Gal cu atât mai mult, dar știm for a fact că exact așa s-au întâmplat lucrurile, ceea ce face totul și mai uluitor. Dă sfaturi, se dă exemplu negativ nu o dată, creează uneori o imaginea unei companii aparent idilice (citiți doar ultimele știri despre Nasty Gal și o să vedeți că nu e totul chiar roz) și condimentează totul, din când în când, și cu câte o informație personală.

Ceea ce m-a cucerit pe mine însă este umorul ei. Se autoironizează nu o dată, nu ia mai nimic în serios și dă până și sfaturile profesionale într-un mod aparte care m-a distrat teribil. A făcut cartea extrem de ușor și de plăcut de citit. Are câte o ilustrație înainte de fiecare capitol, capitolele în sine încep cu o pagină complet neagră și între ele avem și două-trei pagini în care este prezentat portretul unei alte girlboss, scrisă de ele însele. Nu pare mare lucru însă, dar sunt detalii pe care le-am observat și apreciat și care au contribuit mult la plăcerea lecturii.

Nu sunt de acord cu tot ce zice ea aici, dar nici nu se așteaptă la asta. Unele lucruri mi-au rămas însă în cap și care sigur o să mă ajute cândva. E mult mai mult decât mă așteptam.Vă recomand să o citiți dacă aveți ocazia. În engleză, preferabil.

„The world loves to tell you how difficult things are, and the world’s not exaggerating. And that’s a real bummer. But, here’s the real shit: you can have it all, and nothing comes easy. You will make sacrifices and compromises, get let down and let other people down, fail and start over, break some hearts, take some names, and learn to pick up and continue when your own heart gets broken. But difficult doesn’t mean impossible, and out of the bajillions of things in this universe that you can’t control, what you can control is how hard you try, and if or when to pack it in.”

Saga Reginelor – Jean des Cars

Posted on

saga-reginelor_1_fullsizeÎncă o carte de Jean des Cars. Absolut șocant. Nu am putut însă să mă abțin nici de data asta. Primul lucru care m-a atras la Saga Reginelor este coperta. Spre deosebire de celelalte cărți ale autorului, aceasta are o coperta curată, cu o imagine simplă care nu ocupa prea mult spațiu. Arată mult mai bine, dacă mă întrebați pe mine. Mai mult decât atât, are și un format deosebit, pe care eu îl văd ca pe aproape pătrățos. Paginile care anunță începutul unui nou capitol sunt și ele diferite de cele întâlnite până acum într-o carte de Jean des Cars, având doar numele reginei, doua vorbe descriptive și o coroana. Am apreciat mult toate aspectele astea.

Cât despre conținutul în sine, aproape totul e așa cum m-am obișnuit deja. Des Cars ne prezintă 13 regine diferite, fiecare marcantă pentru epoca și țara ei și absolut toate fascinante. În „Prefața” Georgetei Filitti  aflăm chiar că „pentru ediția în limba română a volumului Saga Reginelor, autorul, cu o politeță ce amintește de secolul dantelelor, a cuprins-o și pe regina Maria a României.” Un gest foarte drăguț, mai ales că, dacă mă întrebați pe mine, regina Maria merita din start să fie inclusă în carte.

Informațiile despre regine sunt clare și succinte, ceea ce în cazul de față nu mi-a plăcut foarte mult. Mă refer aici la faptul că parcă aș fi avut nevoie de mai multe detalii și s-a trecut uneori prea repede peste unele aspecte, pentru ca altele să fie omise de tot. Merita aici să fie pe cât de meticulos mi-a demonstrat deja că poate fi. O fi bine și asta, nu zic, având în vedere că nu potolește prea tare apetitul și face să vrei să citești mai mult pe subiect.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc cartea și, așa cum știti deja, plănuiesc să fac rost de tot ce o să se traducă la noi din cărțile lui des Cars. Mulțumesc, deci, Libris pentru că m-ați ajutat să îmi continui obsesia. Țin să vă amintesc, pe această cale, de puzderia de cărți online și cărți beletristică pe care le puteți achiziționa pe această librărie online.

Saga dinastiei de Habsburg – Jean des Cars

Posted on

saga-dinastiei-de-habsburg-de-la-sfantul-imperiu-la-uniuniea-europeana_1_fullsizeCred că pot deja să spun că am format o mare pasiune pentru cărțile lui Jean des Cars, având în vedere că am observat de ceva timp că trebuie doar să văd că a mai fost tradusă o carte de-a lui ca să o vreau imediat și să și fac rost de ea. Am 5 până acum și deja îmi mai doresc câteva.

Am citit destul de lent Saga dinastiei de Habsburg, deși mi-a plăcut mult. E o carte destul de groasă și nu extraordinar de ușoară. Parcurge istoria dinastiei de Habsburg și, implicit, a Austriei și Europei, de care sunt în mod inevitabil și pentru totdeauna legați. Am avut, deci parte, de o mulțime de informații despre politica externă a Imperiului Habsburgic în toate fazele lui și la fel de multe despre relațiile internaționale din Europa timp de aproximativ șapte secole. Nu mă pricep la ele, nu am răbdare să stau să le înțeleg, noroc că îmi mai amintesc câte ceva de la orele de istorie din liceu. Mi-a făcut, din acest motiv, o plăcere deosebită să citesc despre Metternich, Tratatul de Pace de la Viena și Tripla Aliență. Bismark a făcut și el să sune câțiva clopoței.

Despre Franz Joseph și Sissi știam deja destul de multe din lecturi anterioare, așa că personajele care m-au fascinat cel mai tare au fost Maria Tereza și Otto von Habsburg. Dacă despre Maria Tereza sigur ați auzit și poate și citit câte ceva, Otto cred totuși că vă e mai puțin necunoscut. Numai pentru asta și tot ar merita să citiți cartea. Otto a fost un personaj fascinant. A fost fiul cel mare al ultimului împărat al Habsburgilor, a murit acum 5 ani și a fost omul care l-a refuzat de 3 ori pe Hitler. Sună superb, dacă mă întrebați pe mine. Cartea mi-a trezit interesul și pentru împărăteasa Zita, care pare și ea să fi fost o minunăție de femeie, dar sunt destul de sigură că Jean des Cars a scris deja o carte despre ea pe care până la urmă tot ajung să o citesc.

Stilul lui Jean este totuși cel care ajută cel mai mult. Nu nu folosește un limbaj foarte complicat, nu încearcă să facă pe inteligentul cu cititorul și nu face presupuneri legat de ce ar putea să știe deja. Este perfect pentru biografii sau cărți precum aceasta, gen saga. Love it.

Mulțumesc mult editurii Trei pentru că mi-a dat ocazia de a citi încă o carte de des Cars.

 

Rudolf de Habsburg. Mayerling sau sfârșitul unui imperiu – Christine Mondon

Posted on

rudolfNu reușesc să îmi aduc aminte unde am auzit pentru prima oară despre tragedia de la Mayerling, dar cert e că nu îmi erau necunoscute nici personajele, nici întâmplările. Nu am mai citit de destul de mult timp o carte de istorie, așa că nu am putut să mă abțin atunci când am văzut că cei de la Corint au scos ceva nou, am și făcut rost de ea.

Cartea e mică, nu are nici 200 de pagini, așa că poate fi citită lejer într-o zi. Pentru cei care nu știu, Rudolf de Habsburg a fost moștenitorul tronului Austro-Ungariei, fiul lui Franz Joseph si al lui Sissi. În 1889, a fost găsit mort, alături de amanta sa, în foișorul de la Mayerling, în circumstanțe care nu au fost elucidate nici până acum. Nimeni nu știe dacă s-au sinucis sau au fost asasinați. Christine Mondon prezintă pe scurt viața arhiducelui, precum și diferite motive care ar putea justifica teoriile legate de moartea lui. Nu sunt foarte multe detalii, se dă în general doar imaginea de ansamblu în ceea ce privește viața personală, dar se pune foarte mult accent pe politică și mai ales pe politica internațională. M-a cam pierdut la părțile astea, recunosc, nu mă pricep deloc și nici nu am răbdare să încerc să le înțeleg, așa că am încercat să prind ideea de bază.

Așa cum mă așteptam, ultimele două capitole mi-au plăcut cel mai mult. Nu mi-am format nicio părere personală pentru că nu am încă suficiente informații, dar mi-a plăcut mult să văd cum sunt citate alte cărți, dedicate în special câte unei teorii despre tragedie, așa că o să fac eu cumva să pun mâna pe câte una despre fiecare.

Dacă vă interesează istoria și/sau dacă vreți să citiți despre niște oameni care au avut niște vieți care par a fi inventate la cât de ciudate și incredibile sunt, puteți încerca și Christine Mondon. Am primit această carte de la Libris, librărie online unde puteți găsi o multitudine de cărți online, dar și cărți în limba engleză.

First Ladies. De la Eleanor Roosevelt la Hillary Clinton – Regine Torrent

Posted on

first_ladies_curteavA trecut îngrijorător de mult timp de când nu am mai citit ceva non-fiction, iar cartea lui Regine Torrent mi-a atras atenția din start. Nu știam mai nimic despre nicio First Lady, cu excepția lui Jacqueline Kennedy, așa că am decis că trebuie neapărat să citesc First Ladies.

Primul lucru pe care l-am observat a fost cantitatea de informații oferită și modul în care Regine le structurează pentru a fi cât mai accesibile cititorului. Am aflat despre copilăria lor și despre cum au fost părinții lor și dacă au avut sau nu o copilărie fericită. Aflăm cele mai multe detalii, totuși, despre ceea ce au făcut ele ca First Ladies și impresia pe care au lăsat-o poporului american. Asta m-a interesat cel mai mult.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc despre cât de diferite au fost toate First Ladies și cum și-au perceput ele rolul. Am simpatizat teribil cu unele dintre ele și m-am gândit cum naiba aș reacționa dacă aș fi făcut parte din persoanele cărora unele dintre ele ar fi încercat să le impună anumite lucruri. Am fost din nou șocată de cât de nefericită a fost viața lui Jacqueline Kennedy și am încercat în continuare să îmi dau seama dacă îmi place sau nu de Hillary Clinton.

Un lucru nu mi-a plăcut: felul în care e scrisă. Are uneori propoziții mult prea scurte și mult prea seci, uneori îmbinate într-un mod ciudat care mă cam zgârie pe creier. Poate e traducerea, poate nu, cert e că a luat puțin din farmecul cărții. Pentru iubitorii de non-fiction totuși, cred că Regine Torrent merită citită.

Am primit această carte de la Libris, librărie online unde puteți găsi o multitudine de cărți online, dar și cărți în limba engleză.