RSS Feed

Partea întunecată a magiei – V. E. Schwab

Posted on

ve-schwab-partea-intunecata-a-magiei_c1Dacă există o serie pe care am vânat-o și mi-am dorit-o enorm, apoi asta e. Nici eu nu mai țin minte când am auzit prima oară de ea, dar coperta mi-a rămas fixată în minte imediat, iar ideea unor Londre paralele mi-a gâdilat rău sensibilitățile literare. Am stat, m-am învârtit, nu le-am comandat nici eu nu știu de ce (e genul de serie pe care aș prefera oricând să o citesc în engleză), iar apoi am aflat că va apărea la editura Nemira, așa că am luat-o ca pe un semn și am stat pe fundul meu până am putut să o cer. Here it is then.

Cred că s-a întâmplat cum se întâmpla mai mereu cu o carte pe care îți dorești enorm să o citești: ai așteptări prea mari și până la urmă nu se ridică la înălțimea lor. Exact așa a fost și aici. Dacă ar fi să rezum cum mi s-a părut per total romanul, aș spune că în linii mari totul a fost ok, dar nu suficient. Să începem cu ideea de la care pornește totul. Avem patru lumi paralele cu patru Londre: una Roșie, una Albă, una Cenușie și una Neagră. Toate au același sistem de magie, dar în fiecare dintre ele a ajuns ceva diferit. Foarte interesantă ideea, inedită și care e greu să nu te atragă dacă iubești fantasy. În fond și la urma urmei, fix din cauza asta mi-am și dorit atât de mult să citesc seria. Problema e că nu a fost enough. Nu am suficiente detalii despre ele, nu simt că am ajuns să cunosc vreuna, totul e grăbit și superficial tratat.

Exact același lucru pot să îl spun și despre personaje. Îmi pot da oarecum seama ce a vrut Schwab Schwab să facă cu ele, dar nu și-a dat prea mult silința. Nu au o personalitate bine conturată, nu știu nimic foarte important sau ascuns despre ele, nu mi se par absolut deloc complexe sau bine construite, sunt de fapt de un banal destul de mare. Kell nu mi se pare că are cine știe ce potențial, dar cu Lila s-ar putea face niște lucruri tare interesante și tare sper că Schwab se va ocupa de asta în următoarele volume. Prințul e și el foarte meh (ceea ce e impresionant, really, de obicei prinții de genul sunt mai interesanți), de rege si regină nu mai zic. Relațiile dintre cei 4 insă ar fi putut fi și ele mult mai bine exploatate în carte, mi-ar fi plăcut să intre în detalii, dar desigur că nu s-a întâmplat asta.

Parcă am citit o schiță a unui roman, nu un roman propriu-zis și zău că nu înțeleg de ce. S-a grăbit, a tratat totul superficial, așa că și interesul meu a fost pe măsură. Nu pot zice că au fost elemente care să nu îmi placă, că nu e cazul, dar nici nu m-a prins sau atras ceva. Așteptam chiar să termin odată cartea ca să pot să citesc ceva care să îmi capteze mai tare atenția. O să citesc și următoarele volume, desigur, seria mi se pare în continuare interesantă. În plus, speranța moare ultima.

Mulțumesc mult editurii Nemira pentru că mi-a dat posibilitatea de a începe în sfârșit seria.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: