RSS Feed

Tag Archives: Neil Gaiman

The View from the Cheap Seats: Selected Nonfiction – Neil Gaiman

Posted on

51rpcotxdel-_sx329_bo1204203200_Neil Gaiman e un autor ciudat cam din orice punct de vedere ai privi lucrurile. Stilul lui e foarte, foarte aparte, atât de aparte că ori îți place de mori, ori îl detești. Eu sunt pe undeva la mijloc. Am citit vreo patru cărți de-ale lui până acum. Două nu mi-au plăcut deloc ca scriitură, deși mi-au plăcut ideile din spatele lor și pot aprecia mintea și talentul din spatele lor (American Gods și Good Omens). Două chiar mi-au plăcut mult: Coraline și Anansi Boys. Omul și autorul mă intrigă mult de tot însă, deși relația mea cu opera lui e mai complicată puțin, așa că de-a lungul timpului am citit mai multe articole și eseuri de-ale lui de cum mi-au apărut sub nas pe meleagurile netului. Mi-au plăcut mult toate, așa că atunci când am dat întâmplător peste volumul de față într-o librărie din Berlin, am și pus mâna pe el.

The View from the Cheap Seats e, practic, o culegere de nonfiction ce adună articole, eseuri, discursuri și introduceri de-ale lui Gaiman pe o mulțime de subiecte. Avem așa: ‘Some things I believe’, ‘Some people I have known’, ‘Introductions and musings: Science Fiction’, ‘Films and movies and me’, ‘On comics and some of the people who make them’,’Introductions and contradictions’, ‘Music and the people who make it’, ‘On Stardust and fairy tales’, ‘Make good art’ and ‘The view from the cheap seats: real things’. Din fiecare capitol am citit câte ceva, pe altele le-am citit cap-coadă, în general am sărit peste puține articole, iar asta doar pentru că nu știam autorul/trupa/filmul respective. În rest, am devorat tot cu o plăcere teribilă.

Când scrie non ficțiune, Gaiman e altul. Nimic din ce am citit până acum de el nu m-a făcut să mă simt cum m-a făcut să mă simt volumul ăsta. Mă emoționa scriind despre cărți și băiețelul obsedat de cărți și biblioteci care a fost, despre cărțile pe care le-a citit și autorii pe care îi cunoaște, despre modul în care vede el literatura și cât de importante sunt basmele. Nu m-am plictisit nici măcar o secundă, am citit și ziua oricând și oriunde am apucat, ceea ce nu mi se întâmplă prea des. Cred, sincer, că e ceva pentru oricine aici. Prima parte a volumului, ‘Some things I believe’, merită citită cap-coadă de oricine. Îl cunoști pe Gaiman așa, ți se face o poftă teribilă de citit și te simți și warm and fuzzy. În rest, cred ca you can pick and choose. Mi-a făcut o plăcere deseosebită, de exemplu, să citesc ce a scris despre Stephen King sau Terry Pratchett, dar și ce crede el despre comics sau Batman.

Cred însă și sper că absolut toată lumea care trece pe aici și citește ce delirez eu acum să citească „Make good art”. Aveți aici link, dați click doar și citiți. E celebru, e bun, e emoționant, e citabil, unge rău de tot la corazon, e tot ce vreți și are secțiunea lui separată în volum, as it should. Dacă rămâneți doar cu o chestie din tot articolul ăsta, să rămâneți cu discursul ăsta.

Recomand din tot sufletul meu mic și negru volumul absolut oricui a auzit vreodată de Neil Gaiman și mai ales, dar mai ales, celor cărora nu le-a plăcut ficțiunea lui. Am eu câteva nume în minte, se simt ei când o să citească asta 😀 Le zic de acum ‘cu plăcere’.

Anunțuri

Anansi Boys – Neil Gaiman

Posted on

imagesPrima carte de Neil Gaiman pe care am citit-o a fost Semne bune și nu m-a încântat deloc. Am zis totuși că o să mai încerc cândva ceva de el și, cum Crista și-a cumpărat la sfârșitul primăverii cred două cărți în engleză de el (care arată absolut superb, apropo – e ediția din imagine), am zis că ocazia s-a ivit. Așa că am ajuns în sfârșit să citesc un al doilea roman de Gaiman și părerea mea despre el s-a schimbat complet. (Later edit: Acum mi-am amintit că am citit și Coraline. Nici asta nu mi-a prea plăcut.)

Mi-a plăcut mult. Mi-am dat seama că o să îmi placă de la început, când am am observat ce mișto e scrisă. Foarte simplu, dar cu multă ironie. Dar cel și cel mai mult mi-au plăcut plotul și personajele.

Pentru cei care nu știu (I didn’t), Anansi e a trickster god. Bazându-ne pe titlu, romanul este despre băieții lui. Nu sună cine știe ce, dar trust me, nu e deloc așa. E o dubioșenie adorabilă care te face să te întrebi cam ce naiba se întâmplă în creierul lui Gaiman. Nu îmi amintesc de niciun strop de normalitate, mai ales în ceea ce privește personajele.

Le-am adorat, pur și simplu. Sunt exact ceea ce te-ai aștepta să fie,având în vedere că sunt copiii unui trickster, and then some. M-au încântat simțul umorului, sarcasmul și modul absolut minunat în care se descurcă cu lucrurile mai mult decât ciudate care li se întâmplă. Până și personajele… umane, ca să zic așa, intră în categoria asta și sunt foarte interesante.

Plotul e destul de simplu, dar adorabil și unexpected, la fel ca orice alt element al romanului. Nu m-am așteptat la nimic din ceea ce am citit și nu m-am plictisit nici măcar pentru o secundă. Este făcut a fi amuzant (și chiar este), dar are și momente în care e destul de creepy și dark.

Inspirația mea lasă rău de tot de dorit, așa că nu o să vă mai chinui nici pe voi, nici pe mine cu this pathetic excuse for a review. Just grab the book and read it.