RSS Feed

Category Archives: Personale

Ce am mai făcut

Posted on

Nu a fost prea mare activitate din partea mea pe aici și nu văd când o să am o recenzie nouă pentru voi, așa că m-am gândit că până atunci o să bat câmpii.

Ce am mai făcut, deci? Am început ultimul an de licență. Deci trebuie să mă ocup de licență. Subiectul pe care l-am ales e Deconstrucția stereotipurilor în Cântec de Gheață și Foc de George R. R. Martin. Nu s-a scris nimic despre George Martin, s-a scris mult despre fantasy, niciun profesor nu are vreo carte care să mă poată ajuta, așa că acum aștept o comandă de pe abebooks.co.uk. Până pe 21 decembrie trebuie să predau primul capitol, adică să scriu și să citesc toată teoria. Yeeeeey.

Am un orar cretin și aglomerat ca naiba în primele trei zile ale săptămânii, deși eu eram ferm convinsă că orarul din anul trei e cel mai lejer.

Am de citit o carte de 1600 de pagini la literatură română și câteva lucrări pentru facultate, care o să țină loc de examen.

Am început școala de șoferi, deci dacă nu mai dau deloc pe aici să urmăriți știrile de la ora cinci.

Încep și practica pedagogică, care mă sperie cam la fel de tare ca șofatul.

Merg și la sală. Asta după ce mi-am petrecut toată viața fugind de sport. Acum îmi place enorm.

Nu am deci timp nici să mor și nici nu știu când naiba o să reușesc să termin Cronica de familie a lui Petru Dumitriu (cartea aia de 1600 de pagini). Am totuși de gând să fac o pauză între volume și să citesc atunci altceva, să nu bată atât de tare vântul pe aici.

Ajutor din cărți

Posted on

Voi citiți vreodată pentru speranță? Sau curaj? Sau determinare? Încredere pentru viitor? Eu da. Uneori o fac de nevoie, alteori pur și simplu pun mâna pe o carte și capăt toate chestiile de mai sus. M-am gândit la aspectul ăsta imediat după ce am terminat o astfel de carte (Suma zilelor de Isabel Allende – nu i-am făcut recenzie) și am încercat să mă gândesc la autorii care au efectul ăsta asupra mea și de ce anume. Întâmplător sau nu, sunt femei.

O să încep cu Allende, că doar de la ea am pornit. Din suma zilelor consemnate aici, Allende desprinde un imn închinat vieții și dragostei. Asta scrie pe coperta interioară a Planului infinit și exact așa aș descrie orice carte de-a ei pe care am citit-o. Îi ador ficțiunea și are asupra efectele descrise mai sus, dar memoriile ei sunt ceva aparte. Paula, Suma zilelor și Țara mea inventată (în special primele două) mi-au arătat o femeie absolut originală și interesantă, care, așa cum ea însăși spune, s-a împiedicat și a căzut de nenumărate ori, dar s-a ridicat mereu, s-a șters de praf și a mers mai departe. O femeie care a suferit cumplit și a trecut prin suficiente necazuri pentru trei vieți, dar crede în continuare în iubire, optimism și viitor. O femeie care a întâlnit cei mai dubioși oameni de pa fața pământului și i-a acceptat pe toți. Îmi dă curaj și speranță și mă face să îmi doresc lucruri pe care nu credeam că o să le doresc vreodată.

J. K. Rowling e și ea pe listă, evident, dar din alte motive. Femeia asta transpune în cărțile ei niște principii absolut superbe, în care cred enorm și pe care încerc (cu muuuuultă greutate) să le aplic și pe care mi le amintesc mereu. Dumbledore le anunță pe mai toate. O să o spun mereu: dacă vreți să citiți câte ceva despre iubire, curaj, moarte, loialitate, bine și rău, citiți Harry Potter. Dacă sunteți copii, cu atât mai bine. Dacă aveți copii, dați-le-o să o citească.

Rodica Ojog-Brașoveanu e prezentă aici datorită personajelor ei fabuloase. Melania Lupu e idolul meu pentru bătrânețe, asta în ideea optimistă că o apuc. Mă îndoiesc profund că o să fiu vreodată ca ea, dar ador ideea unei băbuțe căreia nu îi e frică de singurătate, care nu are nevoie de compania nimănui (cu excepția lui Mirciulică) și se simte perfect în propria sa companie, își cumpără rochii și rujuri noi, dulciuri și parizer pentru motan și vorbește singură sau cu el (cu motanul adică). Îmi arată o perspectivă nouă și interesantă, și anume că nu ai nevoie decât de tine însăți pentru a fi fericită și a-ți umple viața. Nu știu dacă cred pe bune asta, dar aș vrea să o fac și admir profund oamenii care trăiesc ghidați de asta.

Kate Morton mi-a arătat prin romanele ei câte poate duce un om în spinare și cum poate supraviețui și merge mai departe chiar dacă poartă o povară imensă. Te învață despre regret, greșeli, tragedii și secrete și, mai ales, despre faptul că se poate trece peste ele. Toate m-au lăsat cu o senzație de tristețe și de pierdere după ce le-am terminat, dar toate mi-au dat curaj și speranță.

Chiar mă întreb dacă sunt singura care face așa ceva.

Despre 2013 și speranțe pentru 2014

Posted on

Cam târziu, dar uite că într-un final scriu și eu acest articol. Nu aș fi vrut, ca să fiu sinceră, dar cred că m-ar fi bătut Roxi până m-ar fi ascultat cu urechea dacă nu l-aș scrie.

Pe blog, anul 2013 a fost foarte bun. Am avut 24.508 vizualizări și ceva mai puține articole decât aș fi vrut, dar tot e bine. V-aș da numerele exacte, dar a naibii să fiu dacă mai știu unde să găsesc chestia aia unde îți spune ce și cum. Va trebui să mă credeți pe cuvânt. Marea mea mândrie, totuși, e faptul că am 100 de followeri so far. Yeeeeeeeeeeeeeeeey! Știu că nu e deloc mult comparativ cu alte bloguri, dar each and every one of them s-a abonat pentru că așa a vrut, și nu pentru că am pus eu cine știe ce condiție la concursuri. Da, am motive ciudate de mândrie, dar asta e.

În materie de cărți lucrurile au mers la fel de bine. Conform Goodreads și notițelor mele, am citit mai bine de 80 de cărți anul ăsta, ceva mai mult decât îmi propusesem. M-am bătut deja singură pe umăr pentru asta.

Pe plan personal, anul care tocmai a trecut a fost foarte ciudat. Prima jumătate (până spre sfârșitul verii) a fost foarte bună. Nu am realizat nimic spectaculos, dar a fost bine. A doua jumătate, insă, cam din septembrie până prin decembrie, a fost înfiorătoare. Și-a revenit în ultima lună, dar per ansamblu, perioada asta a fost groaznică. Nici nu merită să  mai insist asupra ei.

2014 acum. Aici o să fie scurt.

Pentru blog îmi doresc, ca tot omul, vizualizări și articole multe și, sper eu, și mai mulți followeri. Dublu, dacă se poate.

În materie de cărți, sper să citesc cât mai mult și mai diversificat, mai ales muuuuuulte cărți și serii high sau epic fantasy sau mai știu eu ce alte tipuri de cărți fantasy de genul există.

Pe plan personal nu am de gând să sper nimic. Que sera sera.

large (6)

Cum se schimbă gusturile

Posted on

large (1)Am învățat să citesc cu ceva timp înainte de a începe școala, așa că îmi e foarte, foarte greu să îmi amintesc de o perioadă în care să nu fi citit.

Aveam un abecedar roșu și o carte care se chema Învățăm să citim, pe care le-am parcurs de atâtea ori că le știam practic pe de rost. A început apoi mami să îmi cumpere cărticele din alea mici cu repovestite pentru copii și cutii cu cărticele cu povești de frații Grimm, pe care le-am citit și răscitit până nu am mai putut. Și acum mi se face dor de Mica prințesă sau Poveștile cu zâne ale Contesei de Segur, pe care le-am adorat.

După asta am evoluat puțin. Am descoperit niște cărți vechi din colecția Biblioteca pentru toți, dacă îmi amintesc large (3)bine, ajungând astfel să citesc cărți precum Fram, ursul polar și Prinț și cerșetor, care în ediția aia nu erau chiar mici. Prietena mea din copilărie era cea cu care le citeam, ascunse de obicei pe undeva, dar ea le citea pentru că mama ei o obliga să citească un anumit număr de pagini pe zi, pe care trebuia apoi să i le povestească. Slavă cerului, nu a trebuit niciodată să fac așa ceva.

După faza asta m-am mutat în Timișoara, unde iar am mai evoluat puțin, și prin asta înțeleg că am descoperit Harry Potter. Eram în clasa a treia sau a patra și acela a fost momentul în care mi-am dat pe bune seama de ceea ce pot face cărțile. Nu la mult timp după am dat peste Fetița celei de-a Șasea Luni și Cireșarii.

M-am mutat apoi din nou, de data asta în alt apartament, aceasta fiind perioada de care îmi amintesc cel mai bine și care m-a influențat cel mai mult. Citeam orice, și prin asta chiar vreau să spun că citeam orice, de la cărți vechi pe care le găseam pe la mine prin bibliotecă la cărți pe care mi le cumpăram singură, după ce strângeam în prealabil bani. Le alegeam aiurea, bazându-mă doar pe ceea ce citeam pe ultima copertă, felul în care arătam sau titlu. Așa l-am descoperit pe Stephen King, de care auzisem de pe undeva, așa că atunci când am văzut IT la un stand, mi l-am cumpărat fără să stau large (2)pe gânduri. Nu cred că acum mi-aș mai cumpăra o carte mare și nu tocmai ieftină doar pentru că auzisem cândva de numele celui care a scris-o.

La ceva timp după am citit primul roman de Rodica Ojog-Brașoveanu, datorită vară-mii. Am continuat să citesc cam orice, până prin liceu, când am dat peste cărțile fantasy pentru adolesenți, din care am citit multe. Tot pe atunci am început să citesc și Gossip Girl, seria care a revoluționat destul de multe la mine. A continuat perioada de orice + fantasy dubios până anul acesta, când am ajuns să mă duc la bibliotecă, să văd astfel de cărți în rafturi și nici să nu îmi treacă prin cap să le iau.

largeM-am dat pe altele. Ador high sau epic fantasy, pasiune pe care o simt eternă, dar de cărții fantasy precum cele scoase de Leda nu mă mai ating și în niciun caz nu le mai vânez așa cum obișnuiam să o fac. O să spuneți probabil că Tronul de cleștar e tot fantasy pentru adolescenți, ceea ce e perfect adevărat, dar habar nu am avut asta când m-am apucat de ea. În plus, e diferită și chiar faină. La fel și cu Academia Vampirilor și cu Bloodlines, pe care am de gând să o citesc cândva. Dacă sunt diferite, fără mironosițe virgine și cu clișee cât cuprinde, bring them to me.

Acum vânez altceva. Vânez cărți fantasy precum cele din seriile Cântec de Gheață și Foc și Roata Timpului, cărți cu mistere, preferabil cu acțiunea plasată undeva în trecut și, mai mult decât orice, cărți ce transmit un mesaj puternic și care au la bază sentimente și principii în care cred enorm.

Dacă doriți să vă expuneți și voi etapele acestea, faceți-o, vă rog, și arătați-mi și mie.

 

Ca un om rău

Posted on

Din când în când, nu foarte des, slavă domnului, mă mai impresionează și pe mine câte ceva ce mă face să mă simt un om cam rău. Și, deși  mă fac vinovată de multe din lucrurile de mai jos, vă arăt și vouă ce am găsit eu pe undeva pe net, poate o să vă placă.

Suntem săraci…
pentru că plângem după lucruri, dar renunțăm ușor la oameni.
pentru că avem ambiţii, dar nu avem valori.
pentru că preferăm să renunţăm, decât să luptăm.
pentru că în loc să zburăm, ne târâm.
pentru că în loc să iertăm, părăsim.
pentru că în loc să cunoaştem, judecăm.
pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim.
pentru că avem sentimente, dar nu le exprimăm.
pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm.
pentru că avem picioare sănătoase, dar nu ne mai deplasăm fără maşini.
pentru că avem cerul și frumosul în jur, dar mergem cu privirea în pământ.
pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt încărcate de grimase triste.
pentru că avem case mari, dar lipsite de dragoste, de râsete şi de prieteni care să le treacă pragul.
pentru că avem bani de irosit pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra o carte.
pentru că avem mâncare de risipit, dar nu avem de dăruit celor care nu au.
pentru că, deși avem muzică, noi ascultăm zgomote.
pentru că, deși avem pace pe pământ, noi ducem războaie.
pentru că în loc să ne rugăm, cerșim.
pentru că studiem mult şi învăţăm puţin.
pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni.
pentru că urâm, în loc să iubim

Obsesia pentru un autor

Posted on

Mi se întâmplă uneori să dau peste o carte care să îmi placă enorm. Nu foarte des, dar se întâmplă. Atunci apare o problemă: o să vreau să citesc toate cărțile acelui autor, sau măcar cât mai multe posibil. Așa că încep să dau ture pe la bibliotecă sau să strâng bani ca să îmi cumpăr.

Acum, când scriu articolul, mă gândesc dacă e de bine sau nu. Am făcut așa cu Rodica Ojog-Brașoveanu, căreia cred că i-am citit toate cărțile, cu excepția ciclului logofătului Andronic. La fel cu Agatha Christie, unde am reușit cumva să citesc aproape toate cărțile apărute la noi la Rao și câteva și din ediții mai vechi. După ce am descoperit-o pe Kate Morton m-am fixat pe ea. Are doar trei cărți publicate la noi, eu citind deja două dintre ele. A treia în curand. Pe lista asta o să o pun și pe Isabel Allende, pentru că am deja de la bilbiotecă două cărți de-ale ei, pe care nu am reușit încă să le citesc.

De curiozitate, mai face cineva așa?

 

“Baietii nu barfesc” – si alte mituri misogine mincinoase.

Posted on

tumblr_m7g6clz79C1rpqqpzVi s-a intamplat vreodata sa fiti foarte constienti de existenta unei probleme, dar sa nu va loviti niciodata in mod activ de ea? Si dupa ce v-ati dat seama ca e genul ala de chestie iritanta care va face sa va agitati degeaba, sa va enervati pentru ca god fucking damnit, stiam ca genul asta de chestie o sa intample la un moment dat, numai ca nu m-am lovit eu de ea pana acum. Si apoi? Dupa asta, bineinteles ca simti un fel de furie neputincioasa pentru ca nu o sa puteti schimba nimic, nicicum.

Ei bine, boys and girls, problema spinoasa la care ma refer eu e misoginism combinat cu prostie. Sau mai bine spus, standardele duble stupide de care m-am lovit in ultima perioada.

„Baietii nu barfesc” – se pare ca barfa este un domeniu strict pentru posesoarele de estrogen. Atunci cand baietii incep sa bage strambe, sa lanseze zvonuri si comenteaza aiurea bazandu-se pe judecati gresite, deci sa isi bage nasul acolo unde nu le fierbe oala, se numeste…cum?

Se pare ca, pentru unii baieti, atunci cand eu in calitate de fata ma enervez, sunt afectata, ma agit prea tare, sau  nu sunt in stare sa inteleg o gluma. [chiar daca gluma respectiva e extrem de rautacioasa si tintita direct spre mine.] Esti bitchy daca incerci sa iti iei apararea in fata chestiilor astora. Banuiesc ca ideea e sa stai capul plecat si sa incerci sa nu deranjezi pe nimeni, dupa aceasi mentalitate ultraprogresista de acum 200 de ani, ca femeia ar trebui vazuta, dar nu auzita.

Pentru acelasi tip de baiat, daca eu ma machiez si tin sa fiu eleganta si aranjata, sunt probabil usuratica. Daca sunt zambareata si prietenoasa, sunt prea flirty, therefore usuratica. Daca incerci sa fii doar politicoasa si sa stai pastrezi o oarecare distanta, esti din aia cu nasul pe sus si infumurata.

Efectiv, nu ai cum sa castigi cu unii. Parca s-au decis ca pe planeta asta exista doar doua tipuri de femei – curve sau mironosite, si niciun fel de nuanta de gri intre cele doua. Si categoriile alea sunt foarte bine stabilite si nu au cum sa se intersecteze vreodata.

Machiaj? Haine mai fancy? Cumva, god forbid, esti interesata sa arati bine? Esti, probabil, o pitzi cu nasul pe sus si interesata numai de bani, superficiala si probabil plicticoasa ca o bucata de scandura. Evident, nu trebuie sa te simti insultata pentru ca esti luata peste picior, probabil o meriti.

Nu e ca si cand o fata poate sa fie desteapta si sa ii pese de felul in care arata. Nu, bineinteles ca nu. Toate posturile idioate si hipsterish de pe Tumblr si toate rahaturile de pe 9gag spun ca o fata care citeste nu are CUM sa fie interesata de prostii ca machiajele. Well, guess what?

Nu stiu ce parere aveti voi, dar mie nu mi se pare okay ca atunci cand o fata spune ca vrea sa isi cumpere nu stiu ce ruj, tu sa faci imediat o remarca despre cat de rezistent e rujul ala in anumite situatii.

De asemenea, ati observat ceva? Aceasi categorie speciala de masculi despre care vorbesc eu folosesc glumele cu tenta sexuala numai in contexte umilitoare pentru femei. Probabil exista vreun motiv legat de prea multa sau prea putina siguranta de sine, naiba stie. Eventual prea multe filme porno, nu stiu.

Stiu ca eu nu o sa pot in viata mea sa schimb parerile unor specimene care se uita la rujul meu rosu si se gandesc “curva”. Stiu ca nu am ce sa fac in ceea ce priveste oamenii de genul asta, dar la naiba, e frustrant. Cum sa nu vezi ironia unei afirmatii gen baietii nu barfesc si apoi sa faci comentarii stupide si nefondate?

Ma lupt cu morile de vant aici, stiu, si faptul ca eu scriu un post semifurios pe net nu o sa schimbe absolut nimic in mentalitatea idoata a indivizilor astia, dar nah. Blogurile sunt pe gratis si Cori mi-a dat liberatatea sa postez aici orice idiotenie vreau. So there. I release my frustrations into the wiiiiiiiild. 😀