RSS Feed

Cu ultima suflare – Paul Kalanithi

Posted on

cu-ultima-suflare-c1Cartea lui Paul Kalanithi e una care circulă de mult timp pe blogosferă și pe care nu am vrut totuși să o citesc mult timp. Intuiam eu că subiectul e unul lacrimogen și de tăiat vena și fie am avut stări mult prea proaste pentru așa ceva, fie mult prea bune. Acum sunt undeva in between, deci ocazia perfectă să mă apuc de chiloți și să mă iau la trântă cu ea.

Am citit foarte repede volumul, l-am dat gata lejer în două seri. E o carte ciudată, despre care e greu să vorbești cum trebuie și imposibil de rate-uit. Nu poți da notă vieții unui om, mai ales capitolului final al vieții acestuia. Din cauza asta nu am dat nicio notă pe Goodreads. Strict literar, volumul e foarte bine și mișto scris. Paul își povestește pe scurt viața pentru a explica mai bine cum și de ce a ajuns în punctul respectiv. Un om foarte cult și citit, divaghează foarte des de la firul narativ pentru a oferi propriile perspective filozofice asupra vieții, morții și condiției de medic. Mi-au plăcut mult de tot fragmentele respective, au reușit, după cum era și de așteptat, să contureze o imagine mult mai clară și mai completa a omului care a fost Paul Kalanithi.

După cum e de așteptat, e o carte foarte tristă, dar nu melodramatică. Paul nu își plânge de milă, nu încearcă să facă cititorul să îi pară rău de el (deși ar avea de ce), prezintă pur și simplu cum a fost pentru el să trăiască cu un cancer terminal și cum l-a afectat asta pe toate planurile.  M-am ținut tare până la final. După cum era de așteptat (și nu e niciun spoiler aici), Paul nu apucă să termine volumul. Partea scrisă de el se termină brusc și este apoi continuată de soția lui, care ne spune cum și când a murit Paul. Aici am cedat. Pot citi despre cum moare un om dacă descrie el asta, dar nu pot citi fără să plâng cu sughițuri când cineva povestește cum a murit un om iubit.

Te pune pe gânduri cartea lui Kalanithi. Cred că trăim cu toții cu amenințarea cancerului deasupra capului și, citind volumul ăsta, nu îți poți dori decât să dai dovadă de la fel de mult curaj și demnitate dacă e să se întâmple. Nu e o carte pe care să o recomand oricui și categoric trebuie citită numai când aveți stări emotive mai aparte. Dacă vă doriți însă să citiți ceva adevărat și care să vă atingă la suflet, aveți aici alegerea perfectă. Mulțumesc mult editurii Nemira pentru că mi-a oferit-o.

Reclame

2 responses »

  1. Am început ca fraiera cartea la metrou și m-a bufnit plânsul, am închis-o și am continuat-o abia acasă. Am iubit-o și urât-o în același timp, e absolut superbă!

    Răspunde
    • Asa am facut eu cu Oscar si tanti Roz, pe care m-a mancat in cur sa o citesc la facultate, intr-un curs. Ma tineam sa nu plang pe acolo. Dar da, de acord, chiar e ceva aparte cartea asta

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: