La rascruce de vanturi – Emily Bronte

Nu sunt complet sigura, dar cred ca mama mi-a recomandat acum ceva ani cartea asta. Am incercat atunci sa o citesc, dar nu am priceput nimic, asa ca am lasat-o balta. Apoi, in vacanta dintre clasa a X-a si a Xi-a am mai incercat o data si am observat ca imi place. Mult. Norocul meu a fost ca chiar in clasa a Xi-a a ne-a dat-o dirigul de citit la engleza, asa ca nu am mai citit-o atunci. Am recitit-o cateva luni dupa.

E dubios faptul ca mi-a placut atunci, pentru ca elementele gotice nu au fost niciodata printre preferatele mele, ba chiar le detest destul de tare. Insa aici mi-au placut.

Vorbind in clasa cu colegele, am observat ca sunt cam singura care l-a inteles si care a gasit o mica justificare pentru ceea ce a facut (nu va asteptati sa fac rezumatul cartii – am mai spus-o si o repet, urasc asta). Relatia lui dezastruoasa cu Hindley e, cred eu, urmarea fireasca a abuzurilor si a umilintelor la care a fost supus de acesta in copilarie. Fiind o persoana orgolioasa si razbunatoare (cu care ma identific), nu ma mira deloc ura pe care a juns sa i-o poarte, ba o inteleg deplin, pentru ca sunt convinsa ca si eu as fi procedat la fel.

Catherine ma enerveaza, mi se pare o inchipuita ce vrea sa fie mereu in centrul atentiei si care nu face decat sa incurce lucruile din pura prostie. M-a emotionar uneori, dar cam atat. Personajele care chiar mi-au placut sunt Hareton si Cathy. Acestia doi sunt absolut adorabili si perfecti unul pentru celalalt. Tin minte o scena in care el incearca sa invete sa citeasca ca sa nu se faca de ras in fata ei – a fost induiosatoare si m-a facut sa vreau sa il imbratisez.

Declaratiile de dragoste ale lui Heathcliff sunt un deliciu si in totala contradictie cu vulgaritatea si violenta lui. O sa inchei recenzia cu vreo doua exemple, dar si cu alte citate care mie mi-au placut mult, desi s-ar putea sa contina ceva spoilere:

• „Si daca el ar fi cauza celei mai mici tulburari din viata ei… cred ca voi fi indreptatit sa recurg la masuri extreme! As vrea sa fii destul de sincera si sa-mi spui daca ea ar suferi in urma pierderii lui: teama c-ar suferi ma retine. De aici poti vedea deosebirea dintre sentimentele noastre: daca el ar fi fost in locul meu, si eu in al lui, cu toate ca-l urasc cu o ura care mi-a inveninat viata, niciodata n-as fi ridicar mana impotriva-i. Eu nu i-as fi interzis niciodata s-o vada, atata vreme cat ea ar fi dorit acest lucru; in clipa in care grija mea fata de ea fi incetat, i-as fi smuls inima si i-as fi baut sangele! Dar pana atunci – si, daca nu ma crezi, nu ma cunosti -,pana atunci as fi murit incetul cu incetul, fara sa ma fi atins macar de un fir de par din capul lui!”
• „In el nu gaseste sa iubeasca ceea ce gaseste in mine, si cum l-ar putea iubi pentru ceea ce n-are?”
• „A gasit un mod straniu de a ma ucide, nu cu bucatica, ci cu bucatele infime, cat un fir de par! M-a inselat vreme de 18 ani cu naluca unei nadejdi”.
• „Ai spus ca nu iti pasa de suferintele mele! Eu n-am decat o singura rugaciune… si am s-o repet pana-mi va intepeni limba… Catherine Earnshaw, sa n-ai liniste cata vreme sunt eu in viata! Ai spus ca eu te-am ucis… atunci vino si ma urmareste! Cei ucisi isi urmaresc ucigasii, cred eu. Ramai cu mine intotdeauna… fa-ma sa innebunesc! numai nu ma parasi in abisul asta unde nu te pot gasi! O, doamne! Nu mai gasesc cuvinte! Nu pot trai fata viata mea! Nu pot trai fara sufletul meu!”
• „M-ai iubit… atunci cu ce drept m-ai parasit? Cu ce drept… raspunde-mi… m-ai parasit pentru un biet capriciu pe care l-ai simtit fata de Linton? Caci nici suferinta, nici degradarea, nici moartea, nici Dumnezeu si nici satana nu ne-ar fi putut desparti! Tu, de bunavoie ai facut-o! Nu eu ti-am zdrobit inima… tu ti-ai zdrobit-o si, zdrobind-o pe a ta, ai zdrobit-o si pe a mea. Pentru mine e si mai greu, pentru ca sunt sanatos. Crezi ca vreau sa traiesc? Ce fel de ciata voi duce daca tu… Doamne! Tie ti-ar placea sa traiesti cand sufletul ti-e in mormant?”