Flux RSS

Tag Archives: Sally Green

Jumătatea sălbatică – Sally Green

Posted on

Na 2755_7f13b775c-am terminat și volumul ăsta (vreo veste despre al treilea, anyone?). Sally Green a reușit iar să combine minuțios ale albe cu ale negre și a dat un maclavais tare interesant. Să purcedem deci.

În primul rând, doamna Green face niște lucruri tare interesante cu personajele ei și ăsta e, cred, marele atu al seriei.  Nu doar că sunt credibile rău (mie cel puțin așa mi se par), dar sunt și foarte gri și surprinzătoare. Nici măcar clasicul triunghi amoros nu e deloc așa cum v-ați aștepta, ceea ce mă face intrigă într-un mare fel. V-aș zice ce și cum, dar spoilere 😀 Toate sunt complexe și interesante (în afară de don’șoara Annalise pe care o detest cu pasiune și care mi se pare o prostovancă insipidă) și au… cum să le zic eu… detalii care le fac să pară mai umane și mai relatable. Fac și compromisuri, multe.

Cu acțiunea în sine e cu totul altă mâncare de pește. Statică, dom’le, ceva de speriat. Mai e câte un moment din când în când în care se mai întâmplă câte ceva, dar în rest nimic: ba călătorii, ba câte o criză existențială explicată, ba planuri, ba de toate, dar acțiune propriu-zisă mai rar. Baiul nu-i mare, că tot îmi place suficient de mult încât să nu mă plictisesc și să vreau să citesc în continuare, dar parcă tot n-ar strica. Are totuși și un avantaj, trebuie să recunosc: mi se pare mai realist. Îmi dau foarte bine seama că într-o chestie de genul celei în care sunt prinse personajele noastre (superbă exprimare) lucrurile nu prea au cum să fie alerte. Durează deplasările, durează planurile, durează tot. Exact așa îmi închipui că s-ar întâmpla lucrurile in real life. Pros and cons, people, pros and cons.

Concluzia ar fi următoarea: aștept să scoată cei de la editura Trei (cărora le și mulțumesc pentru cărți, apropo) și ultimul volum, căci par să se întâmple lucruri interesante pe-acolo.

Jumătatea rea – Sally Green

Posted on

2631_d2c282dfNu am citit până acum ceva asemănător. Seamănă puțin la atmosferă cu seria Wardstone a lui Joseph Delaney, dar tot nu se compară. Sunt cam surprinsă. Să vă explic de ce.

În primul rând, romanul este mult mai dark and gloomy decât m-aș fi așteptat. Atmosfera e așa, plotul are aerul ăsta, personajele la fel. Nu îmi vine în cap niciun moment fericit în toată cartea, chiar și cele care se îndreaptă în direcția asta au o tentă tristă. Mai mult chiar, se îndepărtează tot mai tare de ideea de roman young adult, deși personajele centrale sunt adolescente. Am dat peste câteva scene de-a dreptul sadice și am aflat și fanteziile sexuale ale lui Nathan.

Toate personajele duc un bagaj mai mic sau mai mare în spate și nu se știe niciodată cine e de încredere, cine nu și cine ce urmărește. Ador chestia asta. Aproape toate personajele (cu excepția lui Arran și a lui Deborah) sunt și albe, și negre și despre nicicare nu îți poți face o părere clară. Cele mai evil personaje dau dovada de bunătate și personajele cu mai mult bine în ele se întâmplă să-și arate și cealaltă latură. Suntem totuși abia la primul volum, sper ca lucrurile să se îmbârlige și mai tare.

Cel mai mult însă m-a surprins credibilitatea. O fi fantasy, o fi o cartea cu personaje adolescente (deși nu e chiar YA, după deloc-umila mea părere), dar totul mi s-a părut plauzibil și credibil. Personajele nu sunt trase de păr, plotul nici atât. Totul a fost construit inteligent, cu sens și se leagă natural. Nu am pufnit deloc, nici nu mi-am dat ochii peste cap, nu mi-am pus întrebări legate de logica universului construit, ceea ce, cunoscându-mă, spune multe.

Ce aș putea să îi reproșez e lipsa de acțiune. Nu mi se pare că se întâmplă mare lucru, iar uneori acțiunea se cam lălăie. Cam mult. Norocul lui Sally Green că lumea pe care a construit-o îmi place suficient de mult încât să mă distragă oricum. Cineva se va apuca, cred, de volumul doi chiar în seara asta.

Mulțumesc mult editurii Trei pentru că mi-a oferit ocazia să dau cu nasul de seria asta.