RSS Feed

Tag Archives: Robyn Young

Renegatul – Robyn Young

Posted on

robyn-young-2-renegatul_c1Recunosc că de când am primit Renegatul pentru recenzie am stat câteva zile bune și m-am uitat cu coada ochiului la ea, speriată de ideea că o să o citesc în curând și că o să fiu complet pierdută. Pentru cei care nu știu, seria lui Robyn Young se centrează pe Scoția secolelor XIII-XIV și are, deci, o mulțiiiiiiime de personaje cu nume și funcții care mai de care, îmbârligate toate politic de ți se încrucișează ochii. Când a trecut oricum ceva timp de când am citit primul volum (în decembrie, mai exact), în care oricum mi-au scăpat câteva nuanțe de genul, ideea că o sa citesc un roman întreg (mare – are 600 de pagini) prefăcându-mă că și știu ce citesc nu era chiar ruptă de realitate.

Am avut și n-am avut dreptate. Ce a fost de amintit mi-am amintit (yey Cori’s brain!) și ce m-a depășit înainte m-a depășit și acum. Nu e bai, mi-am acceptat ignoranța și am sărit cu grație peste. Mi-a plăcut oricum mult romanul și asta chiar e o piedică minoră. E atât de plin de acțiune că nu ai timp oricum să insiști pe detalii. Cum am zis și în recenzia volumului anterior, se întâmplă de toate. Se omoară, se trădează, se prefac, se ascund, tot ce vrei și ce nu vrei. Ce e însă mișto e că cea mai mare partea a evenimentelor ăstora au bază istorică (de fapt, Robyn spune exact la final ce a schimbat, cum și de ce – chiar mi-a plăcut să citesc asta) și ar avea sens oricum, și dacă nu ar fi așa. I mean come on, vorbim aici de Scoția medievală în lupta pentru tron. Anything can happen. And it does.

Apar și mai multe personaje interesante sau ceva mia likeable. Bruce tot nu se află printre ei pentru mine însă. Mult prea delusional pentru mine și prea de părere că scopul scuză mijloacele. Mai ales scopul lui. Elizabeth îmi e simpatică, asa și baba dubioasă din pădurea de lângă castelul unde a copilărit el (that made a lot of sense), pe când sper ca MacDuall să moară în chinuri.

La fel ca în cazul primului volum, și ăsta a fost o surpriză tare plăcută și interesantă (posibil să îmi trezească măcar un ușor interes pentru istoria Scoției, which is baaaaad) pe care aș recomanda-o oricărui pasionat de romane istorice. Mulțumesc mult editurii Nemira pentru că mi-a dat șansa să citesc seria!

 

Anunțuri

Rebeliunea – Robyn Young

Posted on

robyn-young-1-rebeliunea_c1O să o spun de la început, romanul lui Robyn Young are o coperta care atrage din prima. Simplă, dar interesantă, am observat-o încă de când abia i se anunța apariția și mi-a rămas de-atunci într-un colțișor de minte, de unde a răsărit iar atunci când am văzut-o în pachet. Evident că nu mai știam despre ce e vorba, decât că are de-a face cu o rebeliune (duuuuh Cori, you genius), ceea ce am observat că îmi place din ce în ce mai mult. Așa făceam când eram mică, citeam mai mult la risc și observ acum că e tot mai mișto. Divaghez însă, ca de obicei. Pentru ca voi să nu fiți nehabarniști ca mine, aflați că acțiunea romanului începe la sfârșitul secolului XIII în Scoția și Anglia și se centrează pe conflictul dintre cele două țări. Poate că nu sună fascinant, but trust me, it is.

Dacă vă plac istoria și intrigile politice, atunci Rebeliunea e pentru voi. Aduce puțin cu A Song of Ice and Fire, dar fără magie. Are, în primul rând, o mulțime de personaje, fiecare cu titlul lui nobiliar. Nu am reținut nici jumate. Am citit multe pagini și paragrafe despre tot felul de personaje fără să știu cine naiba sunt și care e treaba cu ei. E singurul punct slab pe care am putut să îl găsesc. Aș fi vrut ca Young să fi insistat puțin mai mult pe ele, să explice o idee mai bine cine sunt și ce vor, nu doar o mențiune pasagera pe care să trebuiască să o culeg din zbor și să o rețin. La mine nu a mers. Nu cu toate, desigur, dar cu destule.

In rest, numai de bine. Nu m-am plictisit deloc. Se întâmplă o mulțime de lucruri, pe toate nivelurile. Alianțele politice și militare se schimbă, prieteniile o iau și ele pe drumuri ciudate, avem bătălii și conflicte mocnite și ceea ce eu consider no romance. Apreciez teribil asta. Nu despre asta e vorba, nu asta e în prim-plan, nu asta e relevant și fix așa ar trebui să fie.

Personajele îmi plac și ele, deși deocamdată nu mă dau pe spate. Deși romanul e foarte mare, nu am avut timp să mă atașez de ele pentru că, așa cum am mai spus, accentul cade pe alte lucruri. Niciunul nu mi s-a părut odios și nici bube nu le-am găsit celor centrale, deci totul e bine și aici. M-a mâncat evident în fund și a trebuit să caut pe net numele personajului principal, așa că mi-am dat, ca întotdeauna, spoilere singură. În apărarea mea totuși, am făcut asta pentru că nu am reușit preț de câteva sute bune de pagini să îmi dau seama for the life of me dacă evenimentele din carte se bazează pe întâmplări reale sau nu. They do, așa că stați departe de internet când citiți.

Citiți, oameni buni, romanul. E chiar mișto. Mulțumesc mult editurii Nemira pentru carte!