RSS Feed

Tag Archives: Prima lege

Prima lege #3: Puterea armelor – Joe Abercrombie

Posted on

Am citit foarte prost cartea, adică cu multe pauze și nefiind foarte atentă, așa că impresiile meleputerea-armelor-2-volume_1_fullsize nu sunt pe cât de clare li numeroase ar trebui să fie, deci și recenzia o să aibă de suferit.
În acest ultim volum, așa cum era și de așteptat, evenimentele se precipită și mai tare, iar Abercrombie ne bombardează cu lupte, sânge și imagini nu tocmai plăcute. Dacă aș fi fost în dispoziția necesară, sunt sigură că m-aș fi bucurat de ele și mi-ar fi plăcut enorm.

Cel mai mult și cel mai mult mi-au rămas în minte personajele. Deși nu m-am atașat prea tare de niciunul, mi-a plăcut enorm faptul că niciunul nu e în siguranță și că nu am avut nici cea mai vagă idee ce o să se întâmple cu ele. Chiar dacă lucrurile păreau uneori că o iau într-o anumită direcție, tot nu ai cum să știi că așa o să se termine, Abercrombie având obiceiul de a se juca cu soarta personajelor și, în consecință, cu așteptările noastre în legătură cu acest aspect.

Finalul a fost și el ceva neașteptat. Eram pe la ultimele pagini, credeam că știu deja cum o să se termine, totul indica aceeași direcție, dar surpriza a venit totuși. Nu mă așteptam. Mai mult decât atat, a fost oarecum un final deschis. În unele cazuri e ușor să îți dai seama ce o să se întâmple după ce s-a terminat cartea, în altele nu. Chiar m-am întrebat dacă nu cumva știam eu greșit și mai urmează câteva volume, dar nu. Pe de altă parte, am văzut că autorul a scris alte cărți (cred că și serii) cu acțiunea în aceeași lume, dar cu alte personaje centrale. Nu știu dacă o să se aducă vorba și despre cele din această serie și ce s-a întâmplat cu ele după, dar chiar aș vrea să știu dacă așa e.

Vă recomand seria.

 

Anunțuri

Prima lege #2: Fără îndurare – Joe Abercrombie

Posted on

0S-a dus și al doilea volum al seriei și pot să spun că mi-a plăcut mai mult ca primul, iar asta pentru că se întâmplă mult mai multe lucruri.

Acțiunea se precipită destul de tare. Fiecare personaj important din carte începe să treacă prin mai multe lucruri decât până acum. Războiul pornește și, într-un fel sau altul, fiecare dintre ei se trezește în mijlocul lui, fiecare cu o misiune proprie. Apar mai multe mistere, mai multe personaje dubioase (Temutul e regele lor) și mult mai multe lupte. Toate au fost palpitante, dar cele dinspre final chiar au reușit să mă țină cu sufletul la gură. Mai mult decât atât, nu m-am pierdut în ele și am reușit să țin pasul cu ceea ce se întâmpla acolo, ceea ce e mare lucru pentru astfel de scene. De obicei, totul e o adevărată harababură de întâmplări și lovituri și personaje din care înțelegi ce și cum poți. Aici nu s-a întâmplat deloc asta.

Lucruri interesante se întâmplă și cu personajele. Mi-au plăcut mai mult ca oricând relațiile dintre ele și alianțele ciudate care se fac. Devin tot mai unpredictable și mai amuzant de urmărit. Nu este o carte amuzantă, nu mă înțelegeți greșit. Ciudățenia personajelor și a relațiilor dintre ele sunt însă pentru mine un adevărat deliciu și unul din atuurile seriei. Nu știu la ce să mă aștept din partea lor, ceea ce e și mai bine. Sper să mă surprindă. Dar nu prea rău.

Ceva însă lipsește din serie și ar fi trebuit să menționez asta la recenzia primului volum, dar am uitat. Lipsește o hartă. I mean it. Sunt mai multe fire narative în serie, fiecare având loc altundeva, și m-am trezit că îmi doresc să am o hartă a ținuturilor ca să îmi dau seama care unde e. Multe serii sau cărți fantasy au așa ceva la începutul volumului, dar Joe Abercrombie nu s-a gândit și el la asta și rău a făcut.

A evoluat seria, al doilea volum e mai bun ca primul, dar tot aștept ceva mai mult, ceva WOW care să mă dea pe spate.

Prima lege #1: Tăișul sabiei – Joe Abercrombie

Posted on

descărcare (1)Ca o tută ce sunt, nu m-am prins decât după ce am cumpărat seria de faptul că se afla deja de foarte mult timp ăe lista mea cu cărți fantasy de citit. Cumva, nu am făcut legătura dintre titlul în engleză și cel în română. Smart person. Mi-am pus în cap să mi-o cumpăr (în română) din clipa în care am văzut coperțile șu nu mi-am mai scos asta din minte. Nici măcar nu am știut despre ce e vorba, nici chiar atunci când deja le aveam pe birou, dar nici nu mi-a păsat. Le-am vrut pur și simplu. Am avut după câte un gând cum că poate nu îmi place și am dat banii de pomană, dar pot să spun acum, când am terminat primul volum, că nu pare să fie cazul.

Romanul începe, așa cum dela m-am obișnuit până acum, cu diferite personaje aparent fără nicio legătură între ele, dar care ajung la un moment dat în contact. Nu mi-au displăcut, dar nici nu m-au impresionat. Unul mi-a stârnit interesul (Glotka – sper că îmi amintesc bine și chiar așa îl cheamă, nu am cartea lângă mine ca să verific) și e singurul despre care chiar vreau să știu mai multe. Am păstrat însă mereu în minte recomandarea Georgianei și ceea ce am citit despre serie, și anume că personajele sunt complexe și departe de stereotipul bine-rău. Nu înțelegeți de aici că nu mi-au plăcut, dar nici nu m-au impresionat pe cât de tare mă așteptam. Întâiul dintre Magi, pe de altă parte, e pus în aceeași găleată cu Glotka: e dubios și are sigur ceva secrete întunecate pe care abia aștept să le aflu.

Plotul mi-a lăsat senzația că seria va avea mult mai mult de trei volume. Știu că nu e așa, dar asta tindeam să cred. Are multă intrigă și politică, dar puține lucruri concrete, ceea ce m-a făcut să cred că totul e un fel de introducere, că prezintă de fapt ceea ce va declanșa acțiunea propriu-zisă. Așa să fie? Nu știu, nu prea îmi vine să cred, având în vedere că seria are abia trei volume. Am apreciat inteligența, complexitatea și subtilitatea intrigilor despre care am vorbit mai înainte, lăsându-mi impresia că Abercrombie nu doar că știe ceea ce face, dar a și depus ceva efort. Mai mult decât atât, este dificil de prezis ce se va întâmpla în continuare, which is always a plus.

Sunt foarte curioasă cum o să evolueze seria (îmi place să cred că o sa o facă) și care va fi concluzia.Will keep you posted.