RSS Feed

Tag Archives: Patrick Ness

Pe viață și pe moarte – Patrick Ness

Posted on

pe-viata-si-pe-moarte-al-doilea-volum-din-trilogia-pe-taramul-haosului_1_fullsizeÎncerc de vreo oră să îmi dau seama ce să scriu în recenzia asta și nu prea reușesc. Patrick Ness are un stil foarte aparte, iar punctele lui forte sunt ușor de depistat, dar dificil de pus în cuvinte. I will do my best though.

Volumul acesta, la fel ca primul, începe destul de lent, acumulând în schimb multă tensiune. Din acest motiv, nu pot spune că m-a prins foarte tare din start. Nu mi-a displăcut, dar nici nu m-a acaparat. Puțin câte puțin însă, personajele principale au început să o ia în direcții tare interesante. Todd și Viola, deși îmi displac amândoi, ajung în locuri tare interesante și pare a evolua în feluri neașteptate. Fiecare devine oarecum crud în felul lui, unul dintr ei mult mai mult de fapt, ceea ce m-a încântat peste poate. Aspectul ăsta m-a făcut să cred că poate, doar poate, seria o să o ia în altă direcție decât banalul și prea uzatul happy ending. Nu cred deloc că i s-ar potrivi. Din păcate însă, cred că am sperat degeaba.

Marele punct forte al lui Patrick Ness este însă, cred eu, modul în care își conturează personajele negative. Primarul e punctul forte al seriei, dar mai ales al volumului ăstuia. E mai interesat decât Viola și Todd laolaltă. E descris ca fiind nebun în carte (Todd și Viola o fac adică, că prin ochii lor vedem acțiunea), dar mie nu mi se pare deloc așa. Îl văd ca pe un om al naibii de ambițios, de o cruzime teribilă și poate puțin dereglat, dar al naibii de lucid și cu ținte incredibil de precise. El dirijează practic toată acțiunea seriei și chiar și atunci când pare că nu o mai face, o face.

Nu îmi place deloc, în schimb, relația dintre protagoniști. Dar deloc. Bine, cum am mai spus, nu îmi place nici de ei luați separat, dar când sunt împreună mă înfior. Mi se pare exagerați și trași de păr și mă scoate din sărite să văd cum aproape tot ce fac are legătură, cumva, cu celălalt. Prea mult romance într-un roman pe care eu îl văd pur distopic. E o bubă de-a mea, știu că mă plâng des de așa ceva la romane, dar nu am ce face. Le observ, mă irită și gata.

Pus totul cap la cap insă, sunt foarte plăcut impresionată de modul în care evoluează seria. Cred că apare în curând și la noi volumul trei, deci numai bine. Poate nu o să fiu dezamăgită.

Mulțumesc mult de tot editurii Trei pentru roman.

Anunțuri

Vocea pumnalului – Patrick Ness

Posted on

2757Patrick Ness e unul din autorii pe care îi aveam de foarte mult timp pe listă, pe care îl laudă cam toată lumea și căruia nu apucasem până acum să îi citesc nicio carte. Am pus însă de curând mâna pe două, iar azi-noapte am reușit să îl termin pe primul.

Vocea pumnalului e un roman nu care nu te obișnuiești ușor. Mie una la început recunosc că nu mi-a plăcut. Motivul este simplu:nu doar că e scris la persoana I (am o mică problemă cu romanele scrise așa, îmi ia ceva mai mult să îmi placă), dar urmărește exact gândurile unui băiat de vreo 12-13 ani. E ușor haotic și durează ceva to get used to, dar odată ce o faci, e bun făcut. După un timp capătă nu doar un farmec aparte, dar și o muzicalitate și un aer de verosimil care mi-au plăcut tare mult.

Plotul însă e punctul forte. Mi-a plăcut enorm de mult. Avem o lume distopică în care nu doar gândurile bărbaților (nu și ale femeilor!!!) sunt auzite de toată lumea, dar și cele ale animalelor. Vorbim despre o altă planetă, vorbim despre modul în care diferite societăți au ales să se descurce cu această anomalie și despre muuultă nebunie. Ador modul în care Ness atinge și discută subtil o mulțime de subiecte interesante, de la religie, gender issues, nebunie și iubire. Unele sunt atât de subtile că ar putea scăpa poate, dar asta face parte din farmecul romanului. Foarte puține lucruri ni se dau pe tavă, pentru restul trebuie săpat puțin.

Personajele îmi plac în mare parte, deși cele care chiar mi-au plăcut cel mai sunt cele de care, evident, nu prea avem parte. Todd nu m-a dat pe spate, deși nici nu îmi displace, Viola are ceva ce mă face să strâmb puțin din nas. Manchee și Ben însă mi-au plăcut tare mult. Patrick Ness se joacă aproape cu toate într-un mare fel și trăiesc cu speranța că va face la fel, preferabil și mai tare, și în volumele următoare.

Mi-a plăcut mult și chiar aștept cu nerăbdare să se traducă și volumul doi, preferabil și nuvelele satelit (wink wink, editura Trei).

Mulțumesc enorm editurii Trei pentru roman.

Chemarea monstrului – Patrick Ness

Posted on

Chechemarea-monstrului-263631marea monstrului de Patrick Ness a fost o surpriză foarte plăcută de la cei de la editura Trei, dar una despre care nu am prea știu ce să cred: are poze. Multe. Mari. Superbe. Nu sună deloc rău, ați putea spune, și aveți dreptate, dar în capul meu a apărut imediat ideea unei cărți pentru copii, drăguță și ușor naivă, complet adorabilă. Dear god, I was so wrong.

Povestea începe ciudat și continuă așa până la final. Avem un băiat de vreo 13 ani parcă care începe să fie vizitat în fiecare noapte la 12:07 de un monstru de tisă. Nu e speriat, spune că a văzut mai rău de-atât și ajunge chiar să îl aștepte și să îl caute. Deja am depășit puțin așteptările inițiale, cred eu.  Sărim complet peste ele când mai adăugăm și bullying, un băiat în mod evident deprimat și speriat și mai ales prezența constantă a bolii și amenințarea morții. Toate astea formează un amestec al naibii de reușit și de surprinzător care m-a făcut să iubesc fiecare pagină a cărții.

Ilustrațiile au ajutat teribil de mult și, sincer, chiar nu m-am așteptat. Pentru mine e destul de greu să îmi imaginez un monstru de tisă (cine naiba s-ar fi gândit la asta?), așa că imaginile au fost mai mult decât binevenite. În plus, sunt superbe. Spooky and a bit hypnotic, I may say. M-am trezit uitându-mă la ele mult mai mult decât ar fi trebuit. Sunt atât de frumoase și haunting că v-aș sfătui să priviți cartea și ca pe un album. Merită și adaugă un alt nivel artistic volumului.

Spre final, mi-am dat seama că o să plâng. Rău. Azi-noapte la două, deci, stăteam și plângeam cu sughițuri because this book broke my heart. A fost mai rău ca Oscar și tanti roz, dar și mult mai profund. Nivelul de durere si disperare pe care l-am întâlnit în cartea asta a fost aparte, dar la fel a fost și iubirea. S-au completat reciproc într-un mod superb și au atins cele mai sensibile corzi din mine.

Mă bucur enorm că am primit cartea, că altfel nu știu când sau cum sau dacă aș fi apucat vreodată să o citesc. Ar fi fost o pierdere mare. Vă recomand, deci, din inimă să puneți cumva mâna pe volum. Merită din plin.