Flux RSS

Tag Archives: John Green

Sub aceeași stea – John Green

Posted on

629251God knows cât de sceptică am fost în legătură cu cartea asta. De-aia m-am și apucat acum de ea, când îmi doream să citesc cu totul altceva, ca să scap cât mai repede de ea. Citisem deja Orașe de hărtie, care nu m-a dat deloc pe spate și am încercat și să mă uit la filmul făcut după carte (mă refer la Sub aceeași stea), care m-a plictisit rapid și la care am renunțat pe la jumate. Știam și cum se termină, așa că vă dați seama că entuziasmul meu era destul de scăzut.

Pot să spun că mi-a plăcut. Dovada ar fi că am stat azi-noapte până la patru să o termin (mai aveam mai bine de jumate, cam trei sferturi, cred) și am petrecut o oră întreagă plângând. Dar să o luăm de la capăt.

Am găsit din start unele elemente pe care le-am întâlnit și în Orașe de hârtie. Umorul este cam același (nu prea l-am gustat, ca să fiu sinceră, decât de câteva ori), precum sunt și personajele, dacă mă întrebați pe mine. Avem aceiași adolescenți speciali care se găsesc and fall in love și se uită cu un oarecare aer de superioritate la tot restul omenirii. Nu prea mi-au plăcut toate astea, dar am observat cu surprindere că de la un moment dat nu le-am mai observat.

Spre marea mea uimire, povestea m-a prins chiar dacă știam totuși cum se va termina. Era și puțin masochism pe acolo, bănuiesc (sunt de fapt destul de sigură), dar am refuzat să mă culc până nu termin cartea. Am fost plăcut surprinsă de refuzul lui Green de a romantiza boala și de a face niște copii să pară eroi. Am văzut și eu oameni cu cancer și e oricum, numai frumos nu. Cancerul este prezentat cu toate părțile lui oribile și degradante, zic eu. Un mare plus cărții pentru asta.

Sentimentele pe care le provoacă romanul sunt, după mine, ceea ce fac cartea worth reading. Mă îndoiesc că se așteaptă cineva ca un roman cu bolnavi de cancer să fie ceva măcar plăcut, dar modul în care John Green îți rupe inima e demn de apreciat. Am început încet-încet să mă emoționez pentru a ajung la un moment dat să vărs câteva lacrimi. Nu m-am mai oprit o oră întreagă și mi-a luat după ceva timp să adorm pentru că mi se înfundase nasul și nu puteam să respir. Nici chiar la Se numea Sarah nu a fost așa.

V-aș recomanda-o, dar mă îndoiesc sincer că mai există cineva pe aici care nu a citit-o. Mulțumesc cu această ocazie editurii Trei pentru șansa de a citi acest roman.

Orașe de hărtie – John Green

Posted on

descărcareAm primit această carte de la editura Trei atunci când am primit și Endgame și uite că, deși mi-a luat ceva până să ajung la ea, am reușit în sfârșit să o dau gata.

Spun de la început că am avut întotdeauna câteva îndoieli legate de John Green și cărțile lui: sunt pentru adolescenți? Pentru adulți? O combinație între cele două? Acesta este primul roman scris de el pe care l-am citit până acum și, deși mi-am făcut o părere despre el (despre roman adică), parcă am în continuare dubii legate de opera generală a lui Green. Dacă mă puteți lămuri, I am all ears.

Mi-a plăcut felul in care e scrisă. Simplu, la subiect și la persoana I (de obicei prefer narațiunea la persoana a III-a, dar aici cea la persoana I s-a potrivit foarte bine). Nu am avut senzația că citesc ceva din punctul de vedere al unui adolescent, nu am dat nici peste multe cuvinte dubioase (un polițist tot zice ‘puștiule’ și personajul principal își enumeră de câteva ori ideile, dar cam atât). Surprinzător, zic eu, pentru o carte pentru adolescenți.

Plotul este destul de interesant și de greu de prezis, zic eu. Deși am știut de la început ce o să se întâmple cu unul dintre personaje, am avut mai mereu o urmă de îndoială legată de soarta lui și au fost câteva momente în care chiar nu am mai știut ce să cred.  M-am trezit că mă gândesc ce aș face eu în locul tipului și dacă aș ajunge la aceleași concluzii și, cum tind să fiu ușor paranoică, cred că da.

Am avut însă câteva probleme cu personajele. Mi s-au părut puerile și imature, ceea ce nu e o problemă pentru o carte pentru adolecenți, dar se doreau a fi exact opusul. Pentru mine, o fată care are clar probleme cu legea și e needucată nu e minuată, ci în nevoie clară de ajutor specializat. Nici un băiat obsedat de respectiva fată nu mi se pare drăguț și romantic, ci îngrijorător. Sunt convinsă că pentru o anumită categorie de vârstă toată astea sună foarte atrăgător, dar eu am depășit de ceva timp faza asta.

Recomand deci romanul mai ales adolescenților, deși sfătuiesc toți cititorii să o încerce. You never know.

Am primit această carte pentru recenzie de la editura Trei, cărora le mulțumesc enorm.