RSS Feed

Tag Archives: Filip-Lucian Iorga

Un cântec de lebădă: Vlăstare boierești în Primul Război Mondial – Filip-Lucian Iorga

Posted on

un_cantec_de_lebada._vlastare_boieresti_in_primul_razboi_mondialVedeți titlul, da? Numai eu puteam. Până și eu m-am îndoit puțin de alegerea mea zilele trecute, când m-am pus în sfârșit să citesc cartea (a trecut ceva timp de când am cerut-o), dar la naiba, chiar nu am avut de ce. Mi-a plăcut teribil de mult și am citit-o cu o plăcere pe care chiar nu am prevăzut-o.

Subiectul este unul care se pliază perfect pe gusturile mele istorice. Filip-Lucian Iorga se concentrează pe istoria individuală din jurul Primului Război Mondial, mai precis pe modul în care marii boieri din trecut, dar și alte mari familii burgheze au trecut prin acest mare eveniment istoric. Vorbim deci despre microistorie, nu macroistorie, preferata mea adică. Iorga a vorbit, deci, într-un fel sau altul cu urmași ai acestor familii boierești sau burgheze (uneori s-a bazat doar pe arhive) pentru a vedea exact cine anume a participat la război și cum, sperând în special să dea peste mărturii de primă mână (jurnale, scrisori și povești ale celor care erau copii pe vremea războiului). Exact asta și face, prezentând și poze din arhive personale de câte ori poate.

Foarte multă plăcere mi-a făcut să citesc cartea asta. Teribil de bine documentată și o cantitate enormă de muncă în spate (uitați-vă numai la bibliografie), umanizează războiul și îl prezintă dintr-o perspectivă care nu e prea des întâlnită, dar foarte interesantă pentru mine. Am devorat paginile, iar volumul se și citește foarte ușor – are un limbaj foarte accesibil și mișto, nimic greoi sau pretențios. Mi-a plăcut mult și modul în care Iorga se raportează la acești oameni despre care vorbește, cu respect atât personal, cât și pentru ceea ce au reprezentat ei pentru istoria României.

Am apreciat enorm, ca filolog și project manager (trist, da) felul în care a organizat volumul și faptul că a avut grijă să nu rateze nicio categorie din ceea ce îl interesa. Aflam cum a fost războiul prin ochii copiilor de boieri din vremea respectivă, prin cel al femeilor sau celor rămași acasă, vedem experiența celor care au fost direct pe front, fie el românesc sau străin sau a refugiaților.  Al naibii de interesant, foarte uman și bine scris. Mă face să vreau să îl urmăresc pe Iorga și să mai trec așa, frumos, și prin alte cărți de-ale lui.

O recomand cu drag tuturor pasionaților de istorie, pe unde or fi ei 😀 Mulțumesc mult editurii Corint pentru volum.