RSS Feed

A înflorit liliacul – Rodica Ojog-Brașoveanu

Posted on

rodica-ojog-brasoveanu-a-inflorit-liliacul_1Dacă sunteți de ceva timp pe aici, știți sigur că Rodica e una din marile mele iubiri literare. Ador cum scrie și i-am citit la romane în prostie, cele mai aproape de inima mea fiind cele cu Melania Lupu. Cumva am reușit să nu citesc până acum A înflorit liliacul, țindându-mă în general departe de romanele ei cu acțiunea plasată înainte de secolul XX (am răsfoit la un moment dat într-o librărie un volum din seria cu logofătul Andronic și nu mi-a plăcut limbajul – foarte potrivit epocii, dar nu pe gustul meu), dar uitându-mă eu pe site-ul Nemira în căutare de idei, am dat peste volumul ăsta. Nu îmi aminteam să îl fi citit, sigur nu îl am în bibliotecă și îmi era un dor nebun de Rodica, așa că the deal was sealed.

Mare nevoie aveam de cartea asta. Nu mi-am dat pe bune seama decât după ce am terminat-o. Uitasem și cât de mișto scrie Rodica, și ce stare de bine îmi dau cărțile ei. Să începem cu începutul totuși. În mod interesant, acțiunea romanului se petrece în secolul XIX, mai exact în timpul domniei lui Cuza, care și e unul din personajele cărții. Îi mai avem și pe Alecsandri și Kogălniceanu și ceata normală de personaje dubios de credibile și realiste ale Rodicăi. Mi-au plăcut absolut toate, deși cele feminine sunt, după mine, punctul ei forte și cele care mă ung cel mai tare la inimă. Prințesa Suțu și Vasilena au fost aparte în romanul ăsta, ambele femei excepționale și fascinante, dar pe care Rodica le-a construit atât de mișto încât nu te-ar surprinde deloc să dai cumva peste ele pe stradă. Reușește același lucru și cu personajele masculine, nu mă înțelegeți greșit, dar eu nu cu ele rezonez. Muiere mi-s, la ele sunt mai atentă. Ce m-a fascinat însă e modul în care îmbină tipologiile umane cu personalitatea unică a fiecărui personaj. E greu de explicat sau înțeles fără să citiți, dar sunt convinsă că cei care au citit ceva de Rodica știu foarte bine la ce mă refer. Avem tipul aventurierei, dar uite că o avem în secolul XIX și uite că e al naibii de unică și interesantă. Avem și tipul cucoanei, dar uite că și ea e aparte și inconfundabilă.

Cât despre plot, e politic și totuși nu. Se învârte în jurul unei conspirații de a-l ucide pe Cuza, dar elementul uman mi se pare că joacă un rol mult mai important. E interesant, te ține în suspans și amuză nespus în același timp. Limbajul poate fi puțin mai greu de digerat la început (sunt destul de multe arhaisme pe acolo), dar te obișnuiești repede și cu el și ajunge chiar să-ți placă. Am râs singură ca o proastă nu o dată și boy, nu văd ce lectură ar fi mai potrivită pentru vară.

Vă recomand orice roman al Rodicăi, deci automat îl vârâm și pe ăsta în ecuație. Aveți aici colecție de unde alege. Mulțumesc mult cu ocazia asta editurii Nemira pentru că-mi hrănesc dependența de Rodică.

Anunțuri

6 responses »

  1. Omg, am citit si eu anul asta ”A inflorit liliacul” si intr-adevar e o carte frumoasa. Precum ai mentionat mai sus, personalitatea personajelor feminine m-a fermecat…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: