RSS Feed

Umanii – Matt Haig

Posted on

matt-haig-umanii-c1_1Nu țin minte unde am auzit prima oară de Umanii, dar cert e că știam de ea și plănuiam să o citesc la un moment dat. M-am lălăit eu puțin cu ea (nu am prea avut deloc chef de citit în ultimele săptămâni…), dar am terminat-o acum două nopți, așa că pot să îmi dau și eu cu părerea.

Nu a fost chiar cum mă așteptam. Mi-am dat repede seama că avem de-a face cu un extraterestru dându-se drept om (nu e spoiler, zice cam din prima pagină), că romanul are iubirea în prim-plan (ceea ce poate fi ori foarte bine, ori foarte rău), așa că am intuit ceva tragedie lacrimogenă care să îmi explice mie, proastei, care e treaba cu umanitatea. Am avut dreptate și nu prea.

În primul rând, nu e nimic lacrimogen aici, cel puțin eu nu am perceput romanul așa. Avem o poveste de dragoste, dar nu e suficient de dezvoltată ca să dea în romantisme inutile. Cu toate astea, ceva lipsește de acolo. Povestea asta de dragoste se vrea a fi un punct de cotitură în roman, unul din elementele esențiale ale acestuia, dar mi s-a părut totuși foarte superficial tratat. Prea repede se întâmplă totul. Știu că nu e un roman mare, dar parcă prea repede trece peste, prea repede avansează totul ca să pot să cred pe bune că elementul ăsta e chiar atât de important pentru carte precum vrea Matt Haig să cred. Nu o duce nici în partea cealaltă, după cum am mai spus, parcă plutește cumva așa în neant.

Un aspect care mi s-a părut cam transparent e modul în care tratează umanitatea. Veți spune probabil că ăsta e și scopul cărții, titlul fiind al naibii de clar în privința asta, dar prea ca un copil la școală m-am simțit. Prea au sunat unele lucruri ca citatele alea motivaționale de pe Facebook, prea evidente revelațiile lui. Mi-am dat ochii peste cap de câteva ori, nu o să mint.

Ce mi-a plăcut mult e senzația pe care mi-a dat-o totuși romanul. Warm and fuzzy. Are un farmec aparte pe care nu am putut să nu îl simt (deși din nou, nu la intensitatea la care mă așteptam) și care m-a făcut să citesc romanul în reprize luuuuungi, deși cu distanță între ele. A fost per total o lectură plăcută și neobișnuită pe care v-aș recomanda să o încercați și voi. Poate vă surprinde.

Mulțumesc mult editurii Nemira!

Anunțuri

6 responses »

  1. Și eu am avut parte de aceeași experiență cu el. Mă așteptam la ceva mai mult, dar până la urmă și ceea ce am primit a fost frumos. Cam evidentă evoluția extraterestrului, și chiar ilogică pe alocuri. În fine, presupun că n-a fost o carte pentru brainiacs, ci una așa, mai warm and fuzzy, cum ai zis tu. 😀

    Răspunde
    • Serios? Lumea in general am vazut ca o vedeau mai la superlativ asa. Om fi noi defecte 😀

      Răspunde
      • Eu nu văd lucrurile așa. Gusturi diferite pentru oameni diferiți, atâta tot. 😉 Oricum, mi-a plăcut, doar că nu așa de mult cum i-a plăcut, de exemplu, unei foarte bune prietene. Ea mi-a lăudat-o până am luat-o ca s-o citesc. Și mi-a părut rău că n-am avut aceeași părere ca ea. Dar asta e, la o adică, în asta constă frumusețea literaturii, că e atât de diversă! 😀

      • True 😀 Sunt emotionata acum, o sa ma apuc de o carte a unei autoare pe care o divinizeaza o prietena (Margaret Atwood) si chiar nu stiu la ce sa ma astept. Sper din inima ca o sa imi placa macar asa, moderat

      • Eu am citit „Femeia comestibilă” scrisă de ea şi mi-a plăcut destul de mult. Am studiat, în schimb, fragmente ale cărților ei la facultate, şi mi-am dat seama că scrie pe gustul meu. Eu una sper să-ți placă. 😉

      • Vedem in curand 😀 O sa fac si recenzia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: