RSS Feed

Uneltiri întunecate #1: Doamna de la Miezul Nopții – Cassandra Clare

Posted on

doamna-de-la-miezul-noptiiDacă vă perindați pe aici de ceva timp, știți probabil cât de mult m-a uns la suflet seria Dispozitivelor Infernale. Din motive pe care nu reușesc să le înțeleg, am fost entuziasmată să citesc Doamna de la Miezul Nopții. Mi-a trecut repede. Cartea e foarte, foarte proastă, o telenovelă pe hârtie de la început și până la sfârșit care a făcut să mi se scorojească creierul.

Plotul este absolut irelevant, iar asta pentru că absolut tot ce se întâmplă în cartea asta, de la mâncat la luptat la dormit reușește cumva să fie numai despre cei doi mari enervanți ai romanului, Emma și Julian. E de un ridicol absolut. Nu avem doar clișeica iubire imposibilă, dar ne și este vârâtă sub nas cu absolut fiecare ocazie, să nu cumva să uităm cât de mult se iubesc cei doi, chiar dacă ei, proști făcuți grămadă fiind, realizează cu mult după ce era deja evident pentru toată lumea. Evident că urmează nesfârșitele gânduri despre cât de imposibil e pentru ei doi sa fie împreună, ce minunat e celălalt, ce frumos îi sta firul de păr și ce bătături încântătoare are. Se vede de la o poștă cât de tare își dorește Clare să amețească și să cucerească adolescentele și o face fără absolut nicio urmă de finețe, inteligență sau talent. Le pune acolo să fie, numărul contează.

Personajele sunt la fel de dureroase. Emma și Julian sunt absolut lipsiți de personalitate. M-a iritat fiecare rând scris despre ei, deci nici nu se mai pune problema să simt vreo urmă de simpatie măcar pentru vreunul dintre ei. Sunt imaturi și stupizi, iar Clare a simțit nevoia să facă rahatul praf înconjurându-i pe amândoi cu un aer tragic pe care nu am reușit să îl înțeleg. Dacă romanul ar fi fost scris altfel și nu mi s-ar fi aruncat asta în față atât de des, poate că aș fi fost mai impresionată, dar așa nu a reușit decât să mă irite și mai tare. Nu înțeleg martiriul forțat, nu înțeleg prostia și lipsa de responsabilitate ridicate la rang de mare curaj și nici egoismul crunt nu mă prea încântă. Totul e exagerat și grețos. Doar două personaje mi-au trezit cât de cât interesul: Cristina și Ty. Niciunul dintre ei nu apare suficient de mult încât să merite cele 650 de pagini, dar măcar au totuși ceva potențial.

Sfârșitul e moțul din rahat. Ceva mai jenant și mai telenovelistic nu am citit de tare mult timp. Ultima frază ar putea oferi o mică șansă de a face totul mai interesant, dar bag mâna-n foc că nu o să se întâmple așa. Nu am absolut nicio speranță pentru volumele următoare, dar tot o să le citesc. Trebuie să văd până unde poate Cassandra Clare să ducă clișeul. La infinit, bănuiesc.

Anunțuri

11 responses »

  1. 650 de pegini?!… ok, pot sa spun ca am gasit pe net primele 20 de pagini free si mi s-a parut ca are potential. Mai e si chestia ca Emma si Julian apareau in ultimul volum din seria Instrumente Mortale ( melodramatica rau, nu stiu daca ai ajuns la ea) si, prin comparatie, ei doi pareau mai ofertanti decat Clary si Jace. Ma bucur ca am dat de recenzia ta, ca sa incerc sa ma abtin sa nu dau banii degeaba pe o carte. Din cate vad, la Cassandra Clare nu se poate mai bine de Dispozitive Infernale si pace :)))

    Răspunde
  2. Scuze, dar m-ai facut sa rad intr-un moment chiar trist din viata mea.
    Ador sa citesc articole reale, argumentative si directe!
    Felicitari!

    Răspunde
    • Nici nu stii cat de mult ma bucur sa aud asta 😀 Sper sa fie totul ok

      Răspunde
      • Toate’s vechi si noua’s toate
        Mai trec unele, mai vin altele….din pacate ramane o constanta….am ajuns la concluzia ca nu poti fi fericit si linistit niciodata, ci doar pe …etape/perioade limitate

      • True 🙂 Daca esti deprimata, pe mine ma ajuta mereu sa ma gandesc ca de fiecare data trecea. Mai greu, mai lent, dar pana la urma tot trecea. In rest, axeaza-te pe lucrurile mici care te fac sa te simti macar o idee mai bine 🙂 Carti, gatit, seriale, plimbari, shopping, absolut orice

      • Oh….am deja o vastaaaa experienta in a cauta doar parti bune in tot ce mi se intampla 😉
        Cartile ma ajuta de obicei
        La fel si scrisul
        Plimbari nu am timp, desi imi plac enorm si ma ajuta sa imi eliberez mintea..

      • Depressing books then 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: