RSS Feed

Philip și Elisabeta. Portretul unei căsătorii – Gyles Brandreth

Posted on

Iatăphilip-si-elisabeta-portretul-unei-casatorii_1_fullsize și prima carte pe care o termin în 2016, una de istorie chiar. Mă rog, nu sunt foarte sigură dacă se încadrează în categoria asta, având în vedere că ‘personajele principale’ sunt în viață, dar să zicem. Aveam cartea lui Gyles in bibliotecă probabil de vreo doi ani, când am prins-o la ceva ofertă pe net și am cumpărat-o alături de alte câteva cărți de genul. Nu am apucat deloc să o citesc până acum, deși eram mereu conștientă de prezența ei. Am reușit abia acum să pun mâna pe ea, după ce mi se făcuse un dor nebun să citesc ceva non-ficțiune.

Nu pot să spun că m-a impresionat prea tare. Motivul pentru care am cumpărat cartea, țin bine minte, a fost că am citit la un moment dat, împrumutată de la biblioteca universității, o biografie a reginei Elisabeta în care majoritatea informațiilor erau de fapt despre Philip și cât de depravat e el. M-a uimit teribil și am zis că o să mai citesc măcar o carte pe subiect, numai ca să văd și o altă perspectivă, că prea de tot era ce citeam. Am reușit, într-un fel, cu acest volum. Problema mare este că, dacă în acel volum (nu mai știu cum se cheamă sau cine l-a scris) Philip era varianta înrăutățită a lui Carol al II-lea și nu i se ierta nimic, Gyles îi găsește aici o explicație și o scuză pentru aproape orice. Este un capitol întreg dedicat tuturor zvonurilor de infidelitate care circulă pe seama ducelui de zeci de ani, dar le dezminte pe toate și spune din start ca e absolut convins că i-a fost mereu fidel reginei. Pe de altă parte, vorbind despre altcineva, spune că nu are cum ca toate zvonurile ce circulă pe seama acelei persoane să nu aibă ceva adevăr în ele, altfel nu ar fi fost atât de multe și nici nu ar fi rezistat atâta timp. Double standards, I suppose.

Informațiile despre regină sunt puține în comparație cu cele despre duce și cam la fel de iritante pentru mine. Nu umblă atat de multe zvonuri despre Elisabeta și nici nu e văzut de presă în lumina în care e văzut el, dar tot am observat în mod constant că și ei i se găsește scuză pentru orice. E o constantă în carte. Indiferent ce s-a întâmplat, există o scuză, există o nedreptate făcută familiei regale, ei fiind de fapt niște părinți extraordinari cu o căsnicie foarte fericită. Philip îl mai pocnea pe Charles în public? O mai înjură pe regină din când in când? E impulsiv și a dus o viață de marinar, e normal să facă asta. Da, chiar am citit așa ceva în volum. Da, m-a făcut să vreau să îmi scot ochii cu o linguriță.

Nu mă potolesc însă. Am văzut pe Goodreads că Gyles a scris o carte și despre Charles și Camilla și, dacă am ocazia, pun mâna și pe ea.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: