RSS Feed

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Posted on

1090Instinctele mele masochiste au intuit încă de la început că Se numea Sarah e o carte pe care trebuie neapărat să o citesc, așa că am pus-o pe tot felul de liste și am așteptat răbdătoare să se ivească ocazia de a pune mâna pe ea.Am reușit într-un final să o am și am dat-o gata în două zile.

Deși ar putea părea doar o altă carte legată de Holocaust, romanul Tatianei de Rosnay e ceva mai mult de atât. Nu doar că îmbină evenimente actuale cu trecutul, dar se leagă de întâmplări mai puțin cunoscute și cu vinovați mai neobișnuiți. Eu una eram obișnuită să citesc despre germani și polonezi, dar mărturisesc că nu am stat niciodată prea mult să mă gândesc ce s-a întâmplat cu evreii din Franța, de exemplu, și care a fost atitudinea statului francez fată de ei în timpul Holocaustului. Am intuit eu de ce, probabil, pentru că romanul acesta mi-a dat niște răspunsuri fără de care puteam foarte bine să trăiesc.

Întâmplările din această carte sunt impresionante și emoționante din mai multe puncte de vedere. Povestea și problemele Juliei sunt actuale și se pot întâmpla oricăreia dintre noi. Te fac să te pui în locul ei, să te gândești ce naiba ai face în situațiile respective și să te rogi la ceruri nici să nu fi vreodată nevoită să iei o asemenea decizie. Sunt lucruri care s-au întâmplat întotdeauna și o să se întâmple întotdeauna.

Poveste lui Sarah, pe de altă parte, e o lovitură sub centură. Nu știu câtă lume știe despre razia de la Vel’d’Hiv. Eu nu știam nimic. Google it, dacă vreți, deși nu știu dacă e o idee bună pentru psihicul vostru. M-a durut inima și mi s-a pus un nod în stomac citind despre ce li s-au întâmplat acelor oameni și mai ales celor peste 4000 de copii, dintre care nu a supraviețuit nici măcar unul. Asemenea oribilități nu am citit de foarte mult timp. Ceea ce s-a întâmplat cu Sarah și familia ei, în special fratele ei, a pus însă capac. Tragedia personală a fetei și a familiei ei m-a impresionat teribil și m-a făcut să plâng cu sughițuri noaptea la ora două. A fost atât de al naibii de ușor să îmi închipui prin ce a trecut fiecare dintre ei că am avut permanent o senzație de rău fizic, mai ales când îmi dădeam seama că ce îmi închipui eu nu s-ar apropia nici măcar pe jumătate de ce ar simți cineva aflat pe bune în acea situație.

Aș putea să vorbesc despre asta mult și bine. Pe scurt, dacă vreți să vedeți până unde poate duce mizeria umană și cât poate suporta cineva, citiți această carte.

Le mulțumesc celor de la editura Litera pentru ocazia de a citi acest roman. Vă mulțumesc!

11 responses »

  1. Pingback: Vieți secrete – Tatiana de Rosnay | Cori's Bookfrenzy

  2. nu stiu daca te intereseaza dar filmul are ecranizare si dpmdv e reusit..

    Răspunde
  3. Deci inainte sa citesc recenzia de mai sus eram sceptica in legatura cu romanul ,,Se numea Sara”, dar acum e un ,,must read”. Imi place muuuult cum ai prezentart cartea!🙂

    Răspunde
  4. Pare un volum foarte trist si emotionant, genul de carte tulburatoare care iti frange inima si pe care nu o poti uita niciodata. Presupun ca nu are un final fericit din moment ce toti cei 4000 de copii au murit, iar dupa papuceii e pe coperta trag concluzia ca si Sarah era tot un copilas. E de mii de ori mai dureros cand vietile frante de brutalitate sunt ale unor copii😦
    Si Printre tonuri cenusii a fost foarte trista si induiosatoare, dar macar am avut un final fericit care ne-a adus un strop de speranta.

    Răspunde
  5. Pingback: Sub aceeași stea – John Green | Cori's Bookfrenzy

  6. Foarte frumoasa recenzia!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: