RSS Feed

Magicienii #1 – Lev Grossman

Posted on

magicieniiDacă vă uitați pe ultima copertă a cărții, veți vedea că George Martin spune despre ea următoarele: „Să compari Magicienii cu seria Harry Potter e ca și cum ai compara un whisky irlandez cu un ceai ușor. Grossman propune o sensibilitate cu adevărat matură, o poveste întunecată, periculoasă, plină de întorsături. Cu Hogwarts n-a fost niciodată așa.” Vă dați deci seama că, fiind o mare fană a seriei Harry Potter și a cărților lui Martin, nu am avut cum să stau prea mult până să pun mâna pe Magicienii. M-am așteptat încă de la început să îmi sară ciorapii din picioare și acum stau și mă uit și mă întreb dacă mai sunt sau nu acolo.

Romanul începe bine. Avem personaje interesante. se întâmplă câteva lucruri dubioase, e greu de prezis ce o să urmeze. Practic, totul e bine în universul meu de cititor. Țin minte că nu aveam timp să citesc pe cât de mult și de des aș fi vrut și îmi venea să îmi dau pumni în cap de curiozitate. A durat așa o bună parte din carte, până am început să observ câteva chestii care m-au deranjat și am început să am îndoieli.

Am avut mai tot timpul senzația că ceva lipsește, că sunt lucruri care ar trebui în mod clar explicate sau măcar menționate mai des și mai detaliat, iar asta nu s-a întâmplat nicăieri. Este menționată foarte des o serie de cărți pe care personajele din carte au citit-o și a naibii să fiu dacă am putut, pe mai tot parcursul romanului, să îmi dau seama care e treaba cu ea. Mă gândeam chiar că Grossman ar fi putut avea bunul simț să scrie naibii el însuși romanele alea (dacă există pe bune o să pic de pe scaun) pentru a fi citite înainte de seria asta, să știu și eu despre ce naiba e vorba. Nu mi-a plăcut prea mult nici cum e scrisă și aș fi vrut să știu mult mai multe despre lumea magică din carte. Și uite așa m-am frustrat eu puțin. Puțin mai mult. I-am spus chiar lui Roxi (azi, by the way) că până la urmă nu îmi place

Am continuat eu să citesc ultimele zeci de pagini și mi s-a schimbat părerea. Nu știu cum, nu știu de ce, dar Grossman și-a spălat toate păcatele cu finalul acestei cărți. Nu doar că e scrisă mai bine ca restul cărții, dar se întâmplă atât de multe lucruri faine și unexpected că le-am citit pe toate dintr-o suflare. Am înțeles cam tot ce nu am înțeles până acum, m-am emoționat ca naiba și m-am și deprimat puțin. Mi-a plăcut enorm ultima parte și m-a făcut să îmi schimb complet părerea despre Magicienii. Mor de nerăbdare să citesc și următorul volum și mă rog la ceruri ca cei de la Nemira să îl traducă.

Îmi dau seama că probabil recenzia asta nu v-a lămurit cu nimic, dar nevermind. Credeți-mă pe cuvânt că merită.

Am primit această carte de la Libris, librărie online unde puteți găsi o multitudine de cărți online, dar și cărți în limba engleză.

2 responses »

  1. Am patit si eu la fel de cateva ori🙂 Citeam o carte care incepea bine, apoi o dadea usor in bara pe la jumatate, iar pe cand incepeam sa fiu tot mai dezamagita si sa ma gandesc ce punctaj sa-i dau, se intampla ceva care schimba totul si ma facea sa citesc ultimele capitole emotionata si incantata de intorsatura luata de volum. Bineinteles, s-a intamplat si sa nu se mai schimbe nimic in bine dupa ce ma dezamagea, dar prefer sa-mi amintesc doar de cartile care au reusit sa ma faca sa-mi doresc sa citesc si continuarea.
    Acum sunt din ce in ce mai curioasa sa citesc Magicienii🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: