RSS Feed

Hoțul de cărți – Markus Zusak

Posted on

Hotul-de-cartiȘi pentru această carte mulțumesc editurii Rao, de la care am primit-o pentru recenzie.

Pentru început, vă spun că la început s-ar putea să nu vă placă. La mine așa a fost. Markus Zusak nu ți-a scris cartea într-un mod … convențional, lucru care poate lua prin surprindere într-un mod nu tocmai plăcut. Eu una nu sunt adepta experimentelor în ceea ce privește scrisul, așa că nu am fost chiar încântată și m-am temut că nu o să îmi placă cartea tocmai din acest motiv.

După ce m-am obișnuit (după câteva pagini, de altfel), a început să mă intereseze povestea, dar nu cine știe ce. Chiar ieri îi spunea lui Roxtao că îmi place cartea, dar nu cine știe ce. Până aseară, pe la șapte, când m-am pus pe citit și nu m-am mai oprit până la unu noaptea, ultima oră fiind petrecută plângând.

Mi-a plăcut enorm faptul că, deși acțiunea e plasată în Germania nazistă, nu urmează tiparele clasice, având în schimb în prim-plan o familie de germani din clasa mijlocie care nu au de-a face în mod direct cu lagăre și alte aspecte specifice perioadei. Abia de sunt menționate. De multe puteai și să uiți de context, cel puțin în prima jumătate a romanului. În a doua, lucrurile se mai schimbă puțin.

Interesant mi s-a părut și faptul că Moartea este cea care narează totul. Ni se atrage atenția asupra acestui lucru încă de la copertă, unde ni se spune: „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie să o asculți„. Au reușit să îmi atragă atenția cu asta, așa cum a reușit să o facă și filmul (de el am auzit prima oară), care are ca motto „Courage beyond words„. Ca să revenim la Moarte, că am cam deviat puțin, nu numai că ea este cea care spune povestea, dar nici nu este prezentată așa cum m-aș fi așteptat. În viziunea lui Zusak, ea are sentimente, admiră enorm oamenii, se lasă impresionată de poveștile lor și nu îi place deloc ceea ce face. Interesting, right?

Există și un aspect al modului în care a fost scrisă care mi-a atras atenția: nu sunt folosite cuvinte mari sau pompoase, lucru care sare cel mai tare în ochi atunci când se întâmplă ceva tragic. Drama este expusă atât de pe scurt, cu niște cuvinte atât de puține și de naturale încât le simți cu atât mai tare. Pare că nimeni nu încearcă să te impresioneze, că se vrea evidențiat faptul că toate acele evenimente, deși tragice, sunt normale pentru perioada respectivă și mai ales pentru narator, adică Moartea.

Pe lângă recomandarea mea de a citi cât mai repede cartea, vreau să închei printr-un citat de-al lui Gandalf pe care l-am avut în minte tot timpul atunci când am citit romanul. Din punctul meu de vedere, îl reprezintă perfect:

„Saruman believes it is only great power that can hold evil in check, but that is not what I have found. I found it is the small everyday deeds of ordinary folk that keep the darkness at bay. Small acts of kindness and love.”

9 responses »

  1. Pingback: Cărți noi #16 | Cori's Bookfrenzy

  2. esti geniala 1, imi place recenzia si 2 .Trebuie sa pun mana pe cartea asta cat mai curand , poate de craciun, destul de curand nuh?

    Răspunde
  3. Superba recenzia! Ma bucur mult ca ti-a placut, chiar este o carte buna🙂
    Nu stiam citatul ala, dar chiar ca e parca anume scris pentru „Hotul de carti”!

    Răspunde
  4. Must read, must read, must read!!😀

    Răspunde
  5. Vreau sa o citesc ACUM~

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: