RSS Feed

Cărțile copilăriei mele

Posted on

Am stat de câteva ori să mă gândesc la toate cărțile alea care mi-au înfrumusețat copilăria și care m-au făcut să îmi placă să citesc. Nu sunt foarte multe, dar sunt importante pentru mine și m-am gândit nu de puține ori că aș vrea să le recitesc pe unele dintre ele. Nu o fac însă, pentru că mi-e frică. Mi-e frică că acum nu o să mai îmi placă, că o să le judem din prisma sutelor de cărți pe care le-am citit de atunci și că, astfel, o să le știrbesc, dacă nu chiar distrug farmecul. Cum aș mai putea atunci să îmi amintesc de ele așa cum o fac acum?

(Articolul acesta are o dedicație specială pentru vară-mea, pentru că majoritatea cărților de aici, poate chiar toate – nu știu încă ce o să adaug- au oarecum legătură cu ea).

 

Poveștile Fraților Grimm

Prima carte destul de groasă pe care am citit-o și pe care am recitit-o de nu știu câte ori. O am și acum, era o ediție cu coperte cartonate, galbene, și cu un semn din ăla de carte împletit, legat de ea. Nu reușesc să îmi amintesc de unde o am, dar am citit-o prin clasa întâi cred. Avea și vară-mea una, dar altă ediție, care evident că mie mi se părea mai frumoasă. Le citeam amândouă în orașu-mi de baștină, în căsuță, cățărate pe pervaz. Îmi amintesc că a fost prima carte pe care am stat să o citesc până mult după ce trebuia deja să dorm, adică până la ora unu noaptea. Țin minte perfect.

Harry Potter

Surprinzător, nu? Știți cum am auzit eu pentru prima oară de Harry Potter? Eram la Craiova, la vară-mea, și ea mi-a povestit cum a văzut la cinema un film cu un băiat vrăjitor care descoperă o cameră ascunsă și dă pe acolo peste fantoma unei fete și peste un șarpe imens. Știa că mai era unul înainte și că erau făcute după niște cărți, dar cam atât. Îmi amintesc și acum că nu reușeam să îmi imaginez prea bine ce îmi povestea ea. După ceva timp, am primit cadou volumul patru și, cum se spune, restul e istorie.

Cireșarii – Constantin Chiriță

Vară-mea e cea care mi le-a recomandat și cred că pentru prima oară le-am citit de la ea. Nu știu dacă pe toate, dar unele sigur. Apoi le-am cerut alor mei să mi le cumpere, că doar trebuia să le am și eu. Mi s-au părut fabuloase, iar personajele și mai și. Visam cu ochii deschiși la Ursu, Țombi și Lucia, iar aventurile lor mi se păreau așa de reale că mă enervam că nu am și eu o viață așa palpitantă. Îmi copiasem chiar hărțile pe carnețele și am vrut amândouă să învățăm alfabetul chirilic. Of, ce vremuri! UPDATE: Și aici am plâns. Uitasem.

 

Fetița celei de a Șasea Luni – Moony Witcher

Din nou, vară-mea. A venit la un moment dat cu cartea asta în același oraș de baștină și mi-a arătat semnul de carte cu alfabetul acela ciudat și carnețelul de la spate cu creaturile magice de pe cea de a Șasea Lună. Eram în școala primară. Cum să nu vreau să citesc și eu? S-a repetat practic povestea cu Cireșarii. Am citit de la ea primul volum parcă, apoi mi l-am cumpărat și eu, alături de celelalte. Fiind dilie încă de mică, mi-am copiat carnețelele de la sfârșit, lipindu-le apoi pentru a arăta chiar ca un carnețel. Amândouă am făcut asta, așa cum am învățat alfabetul acela dubios, pe care îl știam așa de bine că ne scriam scrisori cu el. Pe asta am vrut de multe ori să o recitesc, dar sunt convinsă că acum nu mi-ar mai plăcea, așa că mă abțin.

 

Pantalonii călători – Ann Brashaers

Aceeași poveste: recomandată de vară-mea, cumpărată, citită, adorată. Singura serie de pe lista asta, cu excepția lui Harry Potter, care m-a făcut să plâng. Una din puținele care cred că mi-ar plăcea și acum, dar mă iau tot timpul cu altele și nu apuc niciodată să o recitesc.

Mai am de menționat, pentru că nu am chef să scriu despre toate, câteva cărți pe care nu le consider așa de importante ca cele de mai sus, dar pe care le asociez totuși cu copilăria mea.

  • niște cărticele mici cu povești de Frații Grimm într-o cutie adorabilă. Sunt sigură că mulți dintre voi o aveau.
  • 365 povești de adormit copiii: aceeași poveste ca la Cireșarii, Fetița
  • Fram ursul polar – Cezar Petrescu: pe asta am citit-o împrumutată de la prietena mea din copilărie, pe care o obliga mama ei să citească și apoi o punea în fiecare seară să îi povestească ce a citit.
  • Cuore, inimă de copil – Edmondo de Amicis: la fel ca mai sus
  • Prinț și cerșetor – Mark Twain: idem
  • Heidi, fetița munților – Johanna Spyri: pe asta am citit-o prima oară într-o ediție din aia pentru copii de sub 100 de pagini, cu un scris ca pentru chiori. Apoi, o colegă de clasă mi-a spus că ea o are într-o altă ediție și că e mult mai mare. Am împrumutat-o de la ea și țin minte că mi-a plăcut așa de mult încât și în ziua de azi o caut în ediția aia, ca să o mai citesc o dată.
  • Mica prințesă – Frances H. Burnett: vară-mea nu își aduce aminte dacă a citit-o sau nu, dar eu în mod sigur am făcut-o și mi-a plăcut enorm. Și pe asta aș reciti-o.
  • Povești cu zâne – Contesa de Segur: am cumpărat-o sau am primit-o, nu mai știu, dar m-a fascinat și am recitit-o de multe ori.
  • Singur pe lume – Hector Malot: și asta m-a impresionat foarte tare. Am citit-o destul de devreme și e, cred, prima carte cu moarte și tristețe și mai deloc veselă pe care am citit-o.

Nu mă așteptam să fie așa de multe, deși citesc aproape de când mă știu. Voi ați citit ceva de pe aici? În plus ce aveți?

6 responses »

  1. Poveștile Fraților Grimm prima carte si primele povesti citite de mama

    Răspunde
  2. Sincer Harry Potter mi-a ramas in inima cu tot cu carti, filme si jocuri lego pe Wii. Acum recitesc seria, am toate cele 7 carti. Nu ma satur niciodata de ele^^Intr-o zi vreau sa fac un maraton cu toate cele 8 filme sa fac diferenta dintre carte si film. Si acum sunt complet innebunita dupa jocul Lego Harry Potter Years 5-7, care aproape l-am terminat, mai am sa imi iau si primul joc Lego Harry Potter Years 1-4 ca sa pot intra in lumea lor si sa pot trai pe propria piele(sau mai bine zis telecomanda) toate aventurile prin carea trecut Harry Potter si prietenii lui.
    Eu iti urez „Lectura placuta!” pentru cel de al 4lea volum:)

    Răspunde
  3. M-am emotionaaaat! Alfabetul chirilic chiar ma apucasem sa il invat, tin minte ca-mi zicea taica-meu ca mai bine invat rusa si mi-a taiat avantul.😦 Maaama, pestera Negroaia si castelul fetei in alb si documentul logofatului Cristache Zogreanu… ce vremuri. Si-acum as citi Ciresarii dar cred ca m-ar face sa ma simt batrana and I’d get horribly sad :))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: