RSS Feed

Și la sfârșit a mai rămas coșmarul – Ovidiu Crâznic

Posted on

cop_oviCred ca foarte multi ati vazut pe bloguri cartea asta. Si eu am vazut-o si am fost curioasa, asa ca atunci cand am avut sansa sa o citesc, nu am avut cum sa spun nu. Eram foarte curioasa in principal pentru ca am vazut recenzii bune si laude. De ce sa mint, am vrut sa o citesc si pentru ca era scrisa de un roman – prima carte romaneasca de ‚fantasy’ peste care eu am dat. Sunt sigura ca mai sunt si altele [daca stiti, fiti draguti si lasati-mi in comentariu o recomandare de genul.]

Acum abia am terminat cartea si, desi stau cu Wordul pornit de ceva timp, nu stiu de unde sa incep recenzia. Sunt foarte multe lucruri pe care vreau sa le abordez, dar nu stiu cum sa incep.

In primul rand – vreau sa spun ceva ca sa fie stiut de la bun inceput. Eu sunt mai carcotasa de felul meu si nu am de cand sa scutesc pe nimeni pe propria-mi parere. Aceasta fiind spusa, take everything I say with a grain of salt – in definitiv, asta e doar umila mea parere despre carte. De asemenea, chiar daca de obicei nu prea imi pasa de ce zic altii, fie ei bloggeri, fie ele note pe goodreads, acum simt nevoia sa vorbesc si despre asta.

Let’s not beat around the bush: se putea mai bine.

Personajele sunt foarte stereotipice si de cele mai multe ori, ma asteptam sa se intample ceva care sa imi dovedeasca ca nu sunt asa. Problema e ca evenimentul asta nu a aparut niciodata, chiar daca uneori miroseam ceva intentie de a fi asa. Sunt atat de ‘bleah’ incat acum ca am terminat cartea, daca ma intrebati rapid cum le cheama, nu o sa stiu sa va spun. Giulianna, Josephine, Arthur si Max? Astea sigur le-am retinut.

Backgroundul si plotul sunt destul de elaborate, dar personajele sunt sacrificate in favoarea lor, ceea ce e intotdeauna suparator. Aici in mod deosebit, pentru ca plotul nu e suficient de complex si captivant pentru a acoperi lipsa de substanta a personajelor. Desi, sincer, PUTINE sunt cartile care reusesc sa aiba un plot interesant si totusi sa sacrifice personajele in favoarea lor, mai ales in ceea ce priveste cartile de mister, fantasy, horror.

Problem e urmatoarea – cartea e scurta. Exista un motiv pentru care George Martin, Anne Rice, hell, chiar si Stephenie Meyer scriu carti atat de momenumental de lungi. Pentru ca nu poti sa ai si o lume complexa, si personaje complexe si un plot complex in atatea pagini. Cartea ar fi fost mult mai buna daca numarul personajelor ar fi fost redus, si le-ar fi lasat sa evolueze pe toate mai elaborat. Practic nu ai cum sa fii cat de cat interesant de personajele alea pentru ca sunt atat de mult intre care trebuie sa iti imparti atentia.

Ceea ce m-a deranjat cel mai mult e felul in care a fost scrisa. Nu stiu cum sa explic chestia asta, dar m-a deranjat…limbajul? Putin fortat, si nepotrivit epocii. Personajul, Arthur, vorbeste de cele mai multe ori ca un erou de actiune modern, ceea ce e intr-o nota discordanta cu tonul si mood-ul pe care autorul vrea sa il avem. Si limbajul e atat de…plin de descrieri usor by the book. Adica, asa ar trebui sa functioneze descrierile intr-o carte de genul asta, asa o sa le scriu.

Un lucru pe care trebuie sa il mentionez – se vede foarte tare cat de mult efort a fost depus in cartea asta. Personajele sunt, cred eu, atat de elaborate in capul autorului incat nu a mai simtit nevoia sa ne faca si pe noi sa le intelegem. Totul e scris in asa fel incat sa fie cool si interesant, incat reuseste sa nu fie. Studiata e cel mai bun mod de a o descrie.

Citind ceea ce am scris, ma simt putin prost pentru ca mi se pare ca am fost prea acida. Poate ar fi trebuit sa scriu recenzia maine, nu imediat dupa ce am terminat cartea. Oh, well.

Acum, o problema pe care o am nu cu cartea asta, ci in general – de ce e asta cartea romaneasca de fantasy care face ture pe toate blogurile pe care le-am gasit eu? Pentru ca am gasit lucrari pe forumuri romanesti scrise mai bine. Daca cineva e in stare sa imi raspunda la intrebarea asta, va dau o prajiturica.

tumblr_m7g6clz79C1rpqqpz

 

3 responses »

  1. Oliviu Crâsnic….

    Răspunde
  2. Si mie mi s-a parut ca personajele sunt construite pe anumite tipare foarte fixe, sunt unilaterale si destul de plate din cauza asta. Nu m-am simtit deloc apropiata de ele, imi erau total indiferente..
    Si neconcordantele de limbaj, stil, descrierile unor dialoguri sau ale vestimentatiei m-au deranjat si pe mine.
    In schimb, mi s-a parut bine documentata dpv al mitologiei, mi-a placut modul in care autorul a abordat miturile populare si a adus in atentia cititorului cateva legende aproape uitate.
    Cred ca toata lumea e curioasa sa afle despre ce e povestea pentru ca nu sunt multi autori romani contemporani care sa abordeze genurile astea.. Si na, e o carte publicata, nu o lucrare pe un site, asa ca e normal sa starneasca mai mult interesul.. :-??

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: