RSS Feed

Obiectivitatea într-ale cititului

Posted on

Aveam de gând de mult timp să scriu despre asta și aveam un chef teribil să scriu un hate post în care să critic și să fac pe deșteapta, așa că brace yourselves, here it comes!

Am observat de mult timp încoace că cei mai mulți oameni habar nu au ce înseamnă obiectivitatea în ceea ce privește cititul. Pe bloguri sau pe grupul de pe Facebook, am dat nu o dată peste oameni ferm convinși că lături precum Casa Nopții, seria lui Lauren Kate sau cine știe ce alte minuni sunt cărți bune din simplul motiv că lor le-a plăcut. Și aici apare problema mea.

Oameni buni, ați citit vreodată în viața voastră ceva cu adevărat bun? (Mă refer aici la respectivii, nu la toată lumea.) Pentru că din câte se pare, nu. Cărțile bune nu se găsesc chiar pe toate drumurile și, cu toată experiența mea cu cărțile fantasy pentru adolescenți, nu am găsit una care să facă parte din categoria asta. Da, mi-a plăcut pe bune câteva, dar atât. Pentru că nu sunt cărți bune.

Vedeți, mă enervează asta, mai ales că respectivele persoane se consideră mari cititori. Am mai scris un articol pe tema asta, dar o să o zic și aici, puțin altfel de data asta. Dacă consideri asemenea cărți bune înseamnă că experiența ta ca cititor e egală cu zero. Că habar nu ai ce e un clișeu și nu l-ai recunoaște într-o carte nici dacă ți-ar da o bastârcă (încă una din expresiile minunate ale lui Badea). Că ești atât de pline de tine încât ai senzația că e suficient ca ție să îți placă un lucru pentru ca lucrul respectiv să fie automat de calitate. Că nu ai suficientă încredere în tine să admiți că îți place să citești și chestii penibile.

Totul se rezumă la experiență și diversitate. Care observ că în cea mai mare parte a blogosferei nu prea există. Mă uit de multe ori la poze cu biblioteci și la listele cu recenzii și mă îngrozesc de-a dreptul: numai cărți YA.  Din când în când, foarte rar, dau și peste o carte din alte categorii, dar și alea sunt din cele aflate acum la modă, ca The Perks of Being a Wallflower. Nici nu știți cu cât efort reușesc să mă abțin de la comentarii răutăcioase. Sper să rezist până la capăt. Cum așa ceva? Oare chiar nu au citit în viața lor altceva sau nu le au în bibliotecă? Și dacă e ultima variantă, de ce? Ca să fie penibili?

A naibii să fiu dacă înțeleg și dacă pot să nu mă irit de fiecare dată. Nu pot. Numai azi am auzit, de exemplu, ce faină e Casa Nopții, carte ( mă rog, serie, adică primele două volume pe care le-am citit până acum) care e în top 3 cele mai proaste cărți pe care le-am citit vreodată, alături de cele ale lui Lauren Kate și Cassandra Clare. Nu spun asta pentru că nu mi-au plăcut mie, ci pentru că sunt proaste, din orice punct de vedere le-ai privi. Provoc pe oricine să mă contrazică, sunt puține persoane pe aici care se pot întrece cu mine la cărți. Nu sunt modestă și nici nu văd de ce aș fi.

Fiți deci obiectivi. Nu e greu și nici nu doare. Și dacă nu sunteți capabili să vă dați seama dacă o carte e sau nu bună, atunci puneți dracului mâna și pe altceva.

14 responses »

  1. Eu am parcurs majoritatea clasicilor prin scoala/liceu, iar febra asta fantasy si young adult m-a prins abia de cand am blogul. Dar la majoritatea adolescentilor cititori, genurile acestea sunt cele care i-au convins sa citeasca. Chiar daca dai peste o multime de clisee, cred ca la un moment dat or sa creasca indeajuns incat sa treaca si la genuri mai serioase. Deja am observat ca unii bloggeri tineri au inceput sa isi diversifice „meniul”. Asa ca e un inceput bun🙂 Si tinand cont de faptul ca daca nu ar fi citit astfel de carti slabute nu ar fi citit deloc.. e oricum mai bine asa. Eu sunt convinsa ca majoritatea, peste 5 ani vor citi mult mai multe carti bune decat acum.

    Răspunde
  2. Cand aveam si eu vreo 14 ani citeam mult YA si fiindca pe atunci cea mai complexa carte pe care o citeisem era Amintiri din copilarie, respectivele carti mi se pareau geniale. Din fericire sora mea mai mare mi-ai lasat o bogata biblioteca de carti clasice, si cand m-am apucat sa citesc ba Anna Karenina, Ion, Singur pe lume, ba chiar cartile lui Anne Rice si Dan Brown am inteles ce inseamna o carte si ce-ar trebui aceasta sa transmita. N-am nimic impotriva celor ce citesc YA, dar sper sa aiba destula minte si sa se maturizeze pentru ceva mai bun decat dragosetea dintre muritori si mai stiu eu ce fiinta supranaturala.

    Răspunde
  3. Olaa! Ți-am citit postările de până acum dar n-am avut net ca să pot comenta după voie😀 Să știi că eu am perioade când citesc numai sf-uri, dar, în ultimul timp, după ce am citit obligat forțat Ultima noapte de dragoste și Madame Bovary, au început să-mi placă și mai mult cărțile alea vechi, pe care le am în bibliotecă și nici măcar nu știam. Am descoperit o grămadă de cărți cu și despre război și plănuiesc să le mănânc cu fulgi cu tot vara asta🙂 Și nu doar le-am descoperit, dar am început să le apreciez, și să realizez diferențele dintre cărțile bine scrise și cele mai puțin bine scrise. Damnare a fost groaznică :)) Și pot înțelege ce ai cu Casa Nopții, deși eu inițial am fost fascinată de serie :)) Știu că îți dai ochii peste cap. Dar eram mică, și era prima serie cu vampiri citită de mine. Era normal să mă fascineze. Și deși îmi place, îmi dau seama acum de aberațiile înșirate acolo de P.C Cast și fii-sa. Gata. Comentariu mamut. Mă duc să termin Sanctuarul din seria Avalon🙂

    Răspunde
    • Iar îmi amintesc de perioada când mă duceam și alegeam din bibliotecă (a mea, nu aia județeană) prima carte care îmi venea în mână și mă puneam să o citesc. Nu știu de ce, dar nu mai pot să fac asta și mi-e al naibii de ciudă.
      Nu te judec că ți-a plăcut Casa Nopții, dacă aș fi citit-o și eu când eram mică probabil că mi-ar fi plăcut și mie.
      Cum e Avalon? Am și eu seria, dar nu m-am apucat încă de ea. Chiar sunt curioasă.

      Răspunde
      • Păi, e destul de bine scrisă. Cu druizi, stăpânire romană, preotese. Este interesantă dar pe alocuri, poate fi puțin plictisitoare. Totuși, m-am apucat de ea de câteva zile și am citit-o, cum spune profa mea de română, pe nesimțite :))

      • În vara asta o citesc și eu

  4. Mi-a fost dor de acest gen de post, Cori,,,gura mea de oxigen.Poate că lumea va deschide ochii sau poate că vei atrage o serie de critici dure, căci deh, firar doare rău adevărul.iar vampirașul x-ulescu se supără rău.Oricum. Poate Faust? Poate …neh nu am șanse. Sincer și eu am cărți din categoria ya sau fantastice, dar parcă înclin spre alte genuri .Nu mă atrage să le citesc și foarte dureros e că am impresia că le-am luat degeaba.Câh.

    Răspunde
  5. Actually, si The Perks of Being a Wallflower e Young Adult, dar e din categoria aia interesana de Young Adult care e, se pare, critically acclaimed. Kinda like The Catcher in the Rye.

    Acuma, sa nu fim carcotase – nu TOATE cartile Young Adult sunt proaste. Numai majoritatea.

    E nevoie de foarte mult curaj pentru a recunoaste ca iti place sa citesti prostii din cand in cand. Sau cel putin, eu de asta mi-am dat seama. Banuiesc ca vor cu atata disperare sa para destepti inca refuza sa recunoasca cand o carte e proasta. Sau pur si simplu sunt atat de lipsiti experiente in ale lecturii incat nu li se par proaste?

    Răspunde
  6. I just love your hate posts so fucking much!! Esti asa de directa si sincera!!🙂
    Okay, deci in primul rand, o serie fantasy pentru adolescenti buna ar fi *cough* cum ai putut sa uiti *cough* Harry Potter. Chiar daca nu e neaparat fantasy. Si chiar daca nu e neaparat pentru adolescenti. Hmmm…
    Iar in legatura cu seriile shitty si cu marile iubitoare de YA pot sa spun ca sunt in totalitate de acord cu tine.
    Ma rog, as putea sa spun ca tu mi-ai deschis ochii in legatura cu cliseele din fictiune si chiar as vrea sa-ti multumesc pentru asta😀, hehe. Acum vreun an consideram cartile astea niste comori ale literaturii, dar cu timpu’ mi-am dat seama ca toate-s soar niste „meh-uri”… Enjoyable but not life changing.

    Răspunde
    • Extrafabulos! Un comentariu de la tine!
      Nu am menționat Harry Potter pentru că pentru mine e așa de evident că e minunat încât se înțelege de la sine.
      Cât despre faptul că se pare că ți-am deschis ochii, nici nu știi cât mă bucur. Îmi place felul în care ai caracterizat cărțile astea: „Enjoyable but not life changing.” Exact așa sunt.
      P.S. Și mie îmi place să scriu hate posts😀

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: