O toaletă a la Liz Taylor – Rodica Ojog-Brașoveanu

Rodica din nou! Știam eu că vă era dor de ea și de Melania!

Cartea asta, deși considerabil mai mare decât celelalte cărți cu Melania Lupu, are surprinzător de puține capitole cu ea, lucru care vouă probabil că nu vi s-ar părea demn de remarcat, dar pentru mine a fost, pentru că am o pasiune eternă pentru ea și aș fi vrut să citesc mai mult despre ea.

Compensează însă prin poveste. Un bărbat extraordinar de atrăgător și fără scrupule este asasinat. Există cinci suspecți, fiecare susținând că el sau ea l-au omorât. În consecință, spre deosebire de celelalte romane polițiste pe care le-am citit, maiorul Cristescu trebuie să demonstreze fiecăruia că minte și să demonstreze că nu ei (adică măcat 4 dintr ei) nu l-au omorât pe Dragu.

Ca de obicei în cărțile Rodicăi, personajele ies cel mai mult în evidență. Avem dubioși până la Dumnezeu și înapoi, dar credibili toți și mai mult decât interesanți. Fiecare dintre ei are motive foarte bune să îl omoare pe Dragu, așa că e practic imposibil să îți dai seama cine e de fapt vinovatul.

Sfârșitul mă îngrijorează foarte tare. Deși am citit toate cărțile cu Melania, I can’t remember for the life of me dacă ăsta e ultimul din serie sau nu. Spun asta pentru că Melania intră într-un necaz mai mult decât mare, atât de mare încât maiorul Cristescu spune, în ultima pagină, „Adio, Melania…”. Ce se întâmplă??? Noroc că mai am în bibliotecă și Dispariția statuiii din parc, pe care o să o recitesc cât de curând, să nu fac naibii cu inima gândindu-mă că atât i-a fost.