RSS Feed

Orașul oaselor – Cassandra Clare

Posted on

orasul oaselorÎncă o carte pe care toată lumea părea să o fi citit cu excepția mea. Era lăudată, ridicată în slăvi. Peste tot pe unde intram vedeam numai Jace, Jace și iarăși Jace. Curioasă cum sunt, am cumpărat-o când am prins-o la ofertă. Nu sunt sigură dacă am făcut sau nu bine, și asta pentru că nu am citit de multă vreme o carte atât de pentru adolescenți. Faptul că pe copertă are o recomandare de la Stephenie Meyer ar fi trebuit să fie un indiciu.

Lipsa logicii și a cunoștințelor elementare de psihologie se văd încă de la început. După ce Clary vede lucruri pe care nimeni altcineva nu le vede și află de existența unor creaturi dubioase, reacționează ca Chloe din Cele nouă vieți ale lui Chloe King, și anume în mod ilogic. Nu se prea îngrijorează, nu își pune semne de întrebare, nu se panichează. Crede tot ce îi spune Jace. Și că tot am ajuns aici, am o întrebare: de ce naiba îi spune Jace absolut orice, când se spune clar că nu are voie? Pur și simplu începe să îi spună tot ce vrea ea să știe din simplul motiv că… nu știu, sincer. Dacă cineva știe, să îmi spună și mie, că nu m-am prins.

Pentru că tot suntem la personaje, să vorbim puțin și despre Clary. Personaj mai tipic rar găsești. Scundă și slăbănoagă, e descrisă ca nearătând intr-un mare fel. Deci ca trei sferturi din adolescentele care citesc cartea și care trebuie vrăjite și făcute să se simtă speciale și capabile să vrahească într-o săptămână, evident, un bunoc. Nu o să mai insisit aici despre îndrăgostitul într-o săptămână, îmi știți deja părerea. Tipa asta, Clary, este, surpriză – surpriză…. specială, evident! Și nu doar că e, ci s-a și simțit toată viața așa! Când află ea că e miezul din dodoașcă spune că întotdeauna s-a simțit neînțeleasă și părea că îi lipsește ceva. Are 15 ani, pentru numele lui Dumnezeu, așa se simte orice adolescent, dar bănuiesc că are senzația că face excepție de la regulă și că simțea cumva că e fabuloasă. Sigur. Reacțiile ei sunt cel puțin dubioase: acum e calmă și liniștită, în secunda următoare are o criză de schizofrenie, cred eu, și începe să lovească sau să spună idioțenii într-un limbaj nenatural. Recomandăm un psihiatru.

Cât despre felul în care e scrisă, nu îl pot caracteriza decât prin artificialitate și exagerare. Autoarea vrea din nou să impresioneze adolescenții care nu prea știu, in marea lor majoritate, cum se scrie într-adevăr bine și realist, axându-se în schimb pe dialoguri cretine avute în situații mai mult decât nepotrivite și care vor să arate cam cât de cool sunt ei.

Partea bună e că, in ultimul sfert al cărții, lucrurile devin interesante. Se întâmplă mai multe lucruri, Clary nu mai are atât de mult timp să fie imbecilă, au loc ceva lupte mai interesting. Dar Cassandra Clare simțea totuși nevoia să dea cu bâta-n baltă, făcând să pară că Clary și Jace sunt legați într-un mod pe care eu una nu l-am întâlnit decât în telenovele.

Am auzit că al doilea volum e mai bun decât ăsta. Sincer, nu cred că asta ar fi prea greu, dar sunt totuși curioasă. O să îl împrumut și o să vă încânt și cu recenzia lui. Sper că nu o să fie la fel ca asta, deși am îndoielile mele.

25 responses »

  1. Pingback: Dispozitive infernale #1: Îngerul mecanic – Cassandra Clare | Cori's Bookfrenzy

  2. Pingback: Summer in a bag of books | Cori's Bookfrenzy

  3. Ahahaaa :))) Nici eu nu am citit seria. Deci ma aflu in aceeasi categorie cu tine. Dar o am de ceva timp pe lista. Probabil ca voi ajunge sa o citesc. Preeeea multa reclama..pentru nimic? Daca ai observat, am inceput sa imi iau incet incet toate YA-urile mult discutate. De ce insa? Nici eu nu stiu. :)))

    Răspunde
  4. Nici eu nu sunt mare fana a acestei carti si a felului in care scrie Cassandra Clare . Mi-a placut in schimb ultima parte, in care a aparut Valentine. Genial personajul, pentru mine el a salvat cartea. Filmul o sa il vizionez tot pentru Valentine (Jonathan Rhys Meyers).

    Răspunde
  5. Asta era? :)) Eu inca n-am citit Instrumentele, doar Dispozitive Infernale, si mi-am facut un scop vital din a cumpara seria IM😀 Sa stii ca asa a fost si la DI, primul volum mai slabut, dar al doilea, foarte bun🙂 De abia astept recenzia volumul 2, ai un stil unic de a recenza❤

    Răspunde
  6. :))) Aveam oricum de gand sa citesc si seria asta inainte sa apara filmul, dar cred ca abia acum am devenit si mai curioasa sa ajung la ea!
    Cealalta serie, Dispozitive Infernale mi s-a parut ok, dar recunosc ca am citit-o avand clar in minte faptul ca e o chestie de adolescenti. De fapt, cred ca sunt intr-o oarecare masura mai blanda cu acest gen de serii tocmai pentru ca stiu pentru ce public sunt scrise. Asa ca incerc pe cat posibil sa le privesc din punctul de vedere al unui adolescent si sa judec in modul acesta. Pana la urma, ma indoiesc ca o persoana care citeste de obicei clasici sau in general literatura non fantasy ar ajunge sa incerce o astfel de poveste. Sau ca ar fi interesat sa citeasca vreodata vreo recenzie la o carte de genul asta.Deci recenziile pe care le scriu la cartile YA sunt in special dedicate celor care citesc astfel de carti.
    E clar ca daca ar fi sa scriu despre o carte pentru tineri la fel cum scriu despre una pentru publicul adult, as desfiinta trei sferturi din romanele YA pe care le parcurg. Sunt cateva ingrediente cheie pe care le accept sau le tratez ca fiind oarecum normale, desi nu ma incanta neaparat. De exemplu, chestia cu adolescenta banala dar care se dovedeste a fi speciala. Da, e idioata intr-adevar chestia asta, insa stiu ca e creata special pentru ca adolescentele sa se regaseasca intr-o astfel de protagonista. Si multe altele. Nu mai zic de triunghiul amoros si de atractia pentru bad boy-ul care de fapt e un ursulet trist care se ascunde sub masca duritatii, bla, bla, bla.. Din cauza asta sunt destul de putine romane YA care chiar reusesc sa ma scoata din sarite😀
    Anyway, asta nu inseamna ca nu ma distrez de minune cand citesc recenzii ca ale tale sau sau ca nu constientizez cat de tampitele sunt unele aspecte daca le scoti din contextul povestilor pentru adolescenti.

    Răspunde
  7. @dumbyd: Eu am aflat despre toată chestia citind recenzii de pe goodreads de curiozitate. Pe blogurile din România am citit numai păreri bune, iar dacă nu mă mă duceam pe goodreads aș fi citit și eu seria, dar după și după ce am căutat pe google mai multe informații mi-am spus că nu o voi citi.

    Răspunde
    • Vezi, aici am făcut eu prostia. M-a și certat prietena mea că mă limitez la părerile bloggerilor români. Dar mi-am învățat lecția

      Răspunde
      • Eu m-am învățat minte după ce am citit Vrăjitor și vrăjitoare bazându-mă doar pe ce am citit pe blogurile din România. De atunci, mă bazez în mare parte pe ce citesc pe goodreads.

      • Oooo, am și cartea aia pe Kindle. Diferența e că știu deja că e proastă. Sunt curioasă însă cam cât de proastă e.

  8. Asta e una din cărțile pe care mi-am propus să nu le citesc. Am citit niște chestii pe internet despre serie și autoare care m-au convins că nu merită.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: