RSS Feed

My ideal guy

Posted on

De ceva timp încoace am început să acord mai multă atenție pretențiilor mele în materie de bărbați. Și m-am îngrozit. Am senzația că o să fie un post lung, așa că înarmați-vă cu răbdare.

În lumea mea ideală, bărbatul perfect ar fi:

  • ușor morocănos. Întotdeauna mi s-a părut sexi un tip care se uită uneori încruntat la tine. 
  • să nu își exprime ușor sentimentele. În mintea mea, asta m-ar face să mă simt foarte speșăl când ar face-o.
  • să fie cam irascibil și ușor violent, dar nu față de mine. Asta e stupidă și ilogică rău, nici măcar nu știu cum să explic.
  • să nu vorbească foarte mult. Altă idioțenie fără explicație.
  • să fie ușor posesiv și gelos. Și asta e stupid, dar dacă nu m-aș simți ca luată de bună și aș face lucruri care să demonstreze contrariul.
  • să aibă un corp superb. Adică mușchi. Ca să am la ce să mă holbez. Și ce să pipăi.
  • să fie brunet. Nu îmi plac blonzii.
  • să aibă voce groasă. E sexi și masculin.
  • să știe să se bată. Un bărbat care se bate ca o femeie sau și-o ia în freză de la toată lumea e penibil.

Credeți că am vreo șansă să găsesc așa ceva? Nici eu. Dar nu asta e problema, ci faptul că, chiar dacă aș reuși printr-un miracol să dau peste cineva care are toate atributele de mai sus, în mod sigur ar fi cea mai nereușită relație din istorie. Nu mă refer aici la caracteristicile fizice după care tânjesc, ci la primele 5 puncte de mai sus. O să explic la fiecare de ce și o să spun cam cum aș avea nevoie să fie.

Ușor morocănos. Eu sunt de multe ori așa. Mă uit mai mereu urât la oameni, chiar dacă nici măcar nu îmi dau seama de asta și nici nu am avut intenția. Nu am reuși astfel decât să ne uităm ca doi handicapați urât unul la altul. Am nevoie de cineva vesel, care să râdă mult și să mă facă și pe mine să fiu/fac la fel.

Să nu își exprime ușor sentimentele. Vaaaaaaaaai, asta ar fi dezastruos. Ghiciți de ce. Da, pentru că exact așa sunt eu. Nu am spus în viața mea cuiva te iubesc, nu pot/vreau să îmi cer scuze, etc. Cum ar fi dacă aș avea o relație cu cineva exact la fel? Nici nu vreau să mă gândesc. Am o imagine foarte realistă cu mine și cu el certați și stând așa mult și bine pentru că nici eu, nici el nu am vorbi despre asta și am aștepta ca celălalt să facă primul pas. Am nevoie de cineva care să aibă abilități de psiholog, să știe cum să mă ia și ce să facă cu mine când trec prin diverse stări. Sunt perfect conștientă că sunt o persoană dificilă.

Să fie cam irascibil și ușor violent, dar nu față de mine. Dacă ar fi irascibil, în mod sigur s-ar enerva și pe mine. Des. Și cum eu mă enervez extrem de repede și din orice, ar ieși beleaua cât sarmaua. Cu violența la fel. Probabil ar ajunge și la închisoare, sau asasinat de mafioți. Îmi trebuie cineva calm, pe care nici să vrei să nu poți să îl enervezi. Cineva care, atunci când mă apucă dracii, să nu se certe cu mine, ci să știe cum să mă calmeze sau când e cazul să mă lase în pace.

Să nu vorbească foarte mult. Cu oamenii care îmi plac ador să povestesc, să fac teorii, să discut diverse idioțenii și așa mai departe. Pornind de la premisa că nu aș fi cu el dacă nu mi-ar plăcea, aș vrea să vorbesc mult și cu el. Și dacă el nu cu mine, am avea o problemă. Am nevoie de un bărbat care să fie dispus, să îi placă și să se priceapă să vorbească mult și despre orice, oricât de stupid ar fi.

Să fie ușor posesiv și gelos. Cu asta ar veni și discuții și certuri. Și încă o problemă: da, și eu sunt la fel. Și din nou aș simți nevoia să îi fac oarecum în ciudă  și să îi arăt că degeaba nu îi convine că sunt prietenă cu Xulescu, că eu tot o să o fac. Deci nu e bine nici daca e, nici dacă nu e. Aici nu știu de ce aș avea nevoie.

Care e concluzia? Că my ideal guy e varianta mea masculină? Ați putea crede, dar nu. Nu sunt narcisistă. Că my ideal guy ar fi, din punct de vedere psihologic și emoțional absolut nepotrivit pentru mine? Da, da și iar da. Că singurul tip de mascul care ar reuși să supraviețuiască cu mine și să mă facă și pe mine să pot să trăiesc cu el e exact opusul a ceea ce îmi doresc? Din nou, da, da și iar da. Dar eu tot la unul din ăsta visez.

UPDATE. Nu pot să mă abțin. Dacă cineva de aici s-a uitat la Reborn, bărbatul meu ideal ar fi ca Xanxus. Și Hibari. Poate că și Mukuro.

6 responses »

  1. Oh my god! Standardardele mele sunt too damn low in comparatie cu ale tale :)) nu e ca si cum n-ai stii asta😀 dar oricum stiu ca nu o sa mi le schimb :))

    Răspunde
  2. Cori, ti-am pus premiul la posta. Fii cu ochii pe postas😀 Si da, as comenta la postarea de mai sus, dar am racit si sunt terminata. Plus, ca vad scrisul dublu.

    Răspunde
  3. Pisi, eu realizez un lucru – barbatul tau ideal e, din punct de vedere emotional si psihologic, ca si taica-meu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: