RSS Feed

Pe esafod. Maria Antoaneta, ultima regina a Frantei – Evelyne Lever

Posted on

V-am spus de ceva timp de pasiunea mea pentru istorie si despre cat de mult imi place sa citesc biografii. Nu e deci de mirare ca nu am putut sa ma abtin atunci cand am vazut cartea asta la biblioteca.

Spre rusinea mea, tot ceea ce stiam despre Maria Antoaneta era de la profesoara de istorie din liceu, plus alte cateva legende pe care le auzisem cine mai stie pe unde. Ei bine, s-a rezolvat situatia.

Evelyne Lever a reusit sa impleteasca perfect viata personala cu activitatea politica a reginei, precum si contextul respectiv. De ce sa mint, ca reprezentanta a sexului frumos as fi vrut ceva mai multe picanterii, dar nu pot spune ca am fost prea dezamagita de asta. Ceea ce ma uimeste e ca nu am citit decat despre un amant de-al ei, sugerandu-se in mod evident ca el a fost singurul. Cumva, nu prea cred asta.

Exista un anumit paragraf care m-a uimit si m-a amuzat deopotriva: o partea a unei scrisori a imparatului Iosif, fratele reginei, catre alt frate. Descrie cu mult mai multe detalii decat as fi vrut sa stiu cam cum decurgeau relatiile sexuale ale familiei regale. Mai precis, cam cat de penibil era Ludovic. Ma intreb daca sa il transcriu aici – parca e cam prea explicit. Dar, what the hell, nu sunt eu aia simandicoasa care si cu false pudori. Sperand sa va ditrati la fel de tare ca mine, luati de-aici:  In patul lui conjugal are o erectie normala; introduce membrul, ramane acolo fara sa se miste aproape doua minute, apoi il retrage fara sa ejaculeze si, inca in erectie, ii spune noapte buna. Este de neinteles, pentru ca uneori are polutii nocturne, dar atunci cand este inauntru siin procesul respectiv, niciodata; si este multumit, ba spune foarte deschis ca face acest lucru numai din simtul datoriei si ca nu-i place. O, daca as fi putut fi prezent numai o data, as fi avut eu grija de el; ar trebui sa fie excitat asa de rau incat sa arunce sperma ca un magar. Pe langa asta, sora mea are foarte putin temperament si impreuna sunt doi caraghiosi. Va intreb acum pe voi: ce e mai minunat? Faptul ca fratele ei stie asta despre ei? Ca ii spune si celuilalt frate? Penibilitatea absoluta a lui Ludovic? Felul in care regreta Filip ca nu isi poate ajuta cumnatul? Faza cu magarul? Eu una nu imi dau seama. Oricum, cred ca, totusi, situatia e foarte trista si pentru Ludovic, si pentru Antoaneta si imi e sincer mila de amandoi.

M-a uimit de asemenea sa descopar o grija si o dragoste pentru copii ei pe care nu am banuit-o. Din tot ce am citit pana acum, stiam ca acestia erau intotdeauna crescuti departe de parintii lor, care ii vedeau doar ocazional si nu se prea interesau de ei. Se pare ca Maria Antoaneta si Ludovic nu au procedat asa. Petreceau timp cu copii si se jucau cu ei, iar din scrisori mi-am dat seama ca ii si cunosteau foarte bine. La un moment dat, in timp ce erau timuti prizonieri si se aflau, in mod evident, intr-o situatie ingrozitoare, Delfinul i-a cerut tatalui sau oala de noapte, pe care acesta i-a dat-o cu cel mai natural aer. Mi-a placut mult asta.

Asa cum imi place mie, politica e prezentata intr-un mod clar si simplu, astfel incat pana si eu am putut sa inteleg. Credeti-ma, asta spune multe. Dar, cel mai important dintre toate, am putut in sfarsit sa trag niste concluzii.

Dupa ce am citit despre ultimii Romanovi am fost foarte uimit de cat de batuti in cap erau si am spus ca si-au meritat soarta, pe care si-au facut-o cu mana lor. Ei bine, astia au fost si mai rai. Incapatanati si rupti de realitate pana in ultimul moment, si-au sfidat poporul si au crezut pana la capat ca monarhia absolutista este singura forma de guvernamant posibila si ca monarhia constitutionala, ca sa nu mai vorbim de republica, erau de neacceptat. Ar fi putut sa traiasca si sa fie in continuare regi, dar au preferat in schimb sa moara. Trist.

In final, o sa va las ultima fraza din carte (ati observat ca ultima fraza dintr-o biografie e intotdeauna minunata?): Desi a fost pusa de nenumarate ori la incercare, aceasta printesa sentimentala si frivola, care era absolut nepregatita pentru destinul ei eroic, a stiut mai bine decat oricine altcineva cum sa aduca la perfectiune arta de a trai in Franta prerevolutionara.

6 responses »

  1. Ma faci sa imi fie pofta sa citesc si eu biografii!😀

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: