RSS Feed

Jurnalele vampirilor vol. I-IV – L. J. Smith

Posted on

Azi am terminat volumul patru din „Jurnalele vampirilor” si mi-am dat seama ca nu pot sa fac recenzie la fiecare volum separat. Chiar nu stiu ce as putea sa spun despre primele trei in parte, asa ca m-am gandit ca ar fi mai bine sa vorbesc acum despre toate.

Deci, asa cum probabil stie mai toata lumea, in serie se relateaza povestea Elenei si a celor doi frati vampiri Stefan si Damon. Alaturi de prietenii lor Bonnie, Meredith si Matt, acestia trec prin numeroase aventuri in care lupta impotriva unor forte supranaturale malefice.

Inainte de a-mi spune parerea, trebuie sa mentionez faptul ca mi-am cumparat primul volum acum vreo doi ani de la un targ de carte. Dupa ce am citit, am simtit o nevoie acuta de a-mi da pumni in cap: mi s-a parut o carte oribila pe care nu ar fi trebuit sa cheltui niciun leu. Marti insa am fost la biblioteca si am intrebat daca au „Academia vampirilor”. Raspunsul a fost, evident, nu, dar biblioteca mi-a spus ca tocmai au primit alte carti cu vampiri. Mi-a aratat cutia si, ce sa vezi, acolo erau „Jurnalele’. Nu stiu de ce, dar le-am luat.

Am recitit primul volum, apoi am continuat si cu urmatoarele si parerea mea este cam neclara deocamdata. „Trezirea”, „Lupta” si „Furia” mi s-au parut usor plictisitoare. Stiu foarte bine cum sunt atunci cand citesc carti fantasy: nu imi vine sa le las din mana. Dar in cazul asta nu a fost asa, am citit mai mult din plictiseala. Cu „Reuniunea”, in schimb, lucrurile stau altfel. Chiar mi-a placut si m-a tinut cu sufletul la gura. Din puctul meu de vedere, personajele fac toata seria. Damon, Bonnie si Meredith sunt absolut minunati, fiecare in felul lui si abia astept sa vad cu evolueaza relatia dintre primii doi (bine, stiu deja ca am citit pe net, dar vreau sa vad detaliile).

Observ ca am uitat sa spun cate ceva despre initiala mea parere proasta de acum doi ani si de ce s-a schimbat ea. Pai, in primul rand, m-a enervat foarte tare Elena. Nu stiu de ce, dar atunci mi s-a parut enervanta atitudinea ei de miss si hotararea ei de a-l avea pe Stefan pornita de la faptul ca nu s-a uitat la ea cand a facut nu stiu ce schema cu parul. Acum nu mai cred asta. Din contra, ii apreciez curajul, tupeul si onestitatea. Nu am intalnit in alte carti de gen un alt personaj feminin care sa faca asta si sa o recunoasca deschis.

O alta chestie pe care am observat-o e ca penibila de Stephenie Meyer a plagiat cu nesimtire, de la personaje la intamplari. As vrea sa vad pe cineva intreband-o despre asta, sunt curioasa ce prostii ar mai scoate pe gura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: