The Darkest Powers: Rafuiala – Kelley Armstrong

Am terminat si volumul acesta si sunt atat de incantata ca nici nu stiu ce sa spun, doar ca mi-a placut enorm. A avut mai multa actiune decat celelalte doua, chiar mai multa decat al doilea volum. Sper sfarsit mai ales a fost atat de palpitant ca a inceput sa imi bata inima cum nu mi-a mai batut de ceva timp la o carte.

Personajele au evoluat mult in volumul asta, recuperand pentru stagnarea din primele doua. Chloe e cel mai bun exemplu. Isi da si ea seama ca puterile ei nu sunt cele mai folositoare din lume si o da in bara de destul de multe ori, dar pana la urma gaseste o modalitate de a le folosi cu cap. Devinde si mai prudenta si mai…descurcareata poate. Realizeaza si ea in sfarsit ca in majoritatea timpului a stat ca o floare in glastra, salvata mereu de ceilalti si decide sa schimbe putin lucrurile. Toate felicitarile mele.

Siiiiiiiiiii……. cireasa de pe tort: isi da seama ca e indragostita de Derek. Daaaaaaaaa!!!!!!! Era si cazul, astept asta de la primul volum.

Mi-a placut ata de mult seria incat o sa o pun in topul cartilor mele preferate si o sa incerc sa o conving si pe mademoiselle Crista sa o incerce, ca nu o sa ii pice nimic. Am de gand sa mai citesc carti de Kelley Armstrong, preferabil in engleza. Ooooooooo, the excitement!!!!

The Darkest Powers: Revelatia – Kelley Armstrong

Tocmai am terminat de citit si „Revelatia”, al doilea volum din „The Darkest Powers”. Deja stabilisem ca imi place seria, dar volumul asta a fost mult mai bun decat primul.

Se intampla o groaza de lucruri, de la inceput si pana la sfarsit, astfel incat am fost tot timpul in alerta (din cauza asta am si terminat-o asa repede). Nu spun ca celalalt volum a fost plictisitor, doar ca acesta a fost mai bun si mai bogat in evenimente.

Spre fericirea mea, Simon trece cu totul pe plan secundar, Derek fiind acum, in locul lui, in centrul atentiei. O, cat de mult imi place asta. Mi se pare atat de adorabil, cum e el mare si morocanos, dar reusind cu chiu cu vai sa se mai relaxeze putin. Sper totusi ca in ultimul volum o sa reuseasca si el sa devina mai sexi si, above all, sper sa ramana cu Chloe, pentru ca daca nu…. imi bag piciorul.

Un singur lucru nu mi-a placut: grija exagerata a celor doi baieti pentru Chloe. Da, e mica, blonda si cu ochi albastri, dar nu e handicapata. Mi se pare putin insultator si cred ca si ea ar fi trebuit sa protesteze mai mult. Unde e puterea femeilor??

In concluzie? Abia astpet sa vad ce se intampla in volumul 3. Am intrat pe net sa caut ceva informatii despre autoare si am observat inca cateva serii cu titluri asemanatoare. Sunt curioasa daca au vreo legatura sau daca sunt o continuare sau cu totul altceva. Daca stie cineva, il rog sa imi spuna.

The Darkest Powers: Invocarea – Kelley Armstrong

Stiu ca seria nu se cheama asa in romana, dar „Fortele raului absolut” sunt penibil rau. Chiar nu pot sa inteleg la ce sa gandesc traducatorii cand fac minunile astea; cred ca ar fi mult mai bine daca pur si simplu nu ar traduce titlurile, decat sa scrie prima prostie care le vine in minte.

Asa. Acum inapoi la oile noastre. Trebuie sa spun ca, din nou, mi-am cumparat seria asta din motivele gresite: arata dragut si era la oferta pe Elefant.ro, asa ca nu stiam la ce sa ma astept. Cat despre plot, stiam doar ca e cu o tipa care vede fantome. Acum ca am terminat-o, pot sa spun ca mi-a placut mult si ca are cateva elemente care m-au surprins intr-un mod pozitiv si la care chiar ca nu ma asteptam.

Personajele sunt mai bine conturate decat in alte carti de genul asta. Chloe, personajul principal, are doar 15 ani, dar este matura pentru varsta ei si cu o intuitie dezvoltata, ceea ce pot sa spun  si despre celelalte personaje. Cel mai mult imi place de Derek, care e un bad boy in toata puterea cuvantului. Cu toate acestea, nu e acel bad boy tipic: are probleme cu acneea, are parul unsuros si cam pute. Parca nici mie nu imi vine sa cred ca am reusit sa imi las putin superficialitatea deoparte pentru el, dar se pare ca exista si minuni.

Plotul este si el bine gandit si interesant, iar felul in care este scrisa atrage cititorul. Singurul lucru care m-a deranjat aici a fost numarul destul de mic de dialoguri – imi place sa vad mult mai multa interactiune intre personaje.

Am senzatia ca ce a scris nu e foarte coerent, dar, avand in vedere ca abia acum 45 de minute m-am trezit, sper sa fiu scuzata. Imediat ma pun sa citesc si volumul doi – nu de alta, dar sunt tare curioasa.