Harry Potter and what I like about him

tumblr_m7g6clz79C1rpqqpzSaptamana trecuta am scris ditamai articolul despre Harry Potter si despre ceea ce nu imi placea la cartile alea. Totusi, simt ca as fi nedreapta cu JK Rownling daca m-as rezuma numai la un articol despre ceea nu imi place – pana una alta, oricat ar fi insistat Cori sa citesc cartile, daca le-as fi gasit ingrozitoare si imposibil de citit, nu le-as fi citit pana la final. Da, au fost parti care mi-au placut, foarte, foarte mult, si articolul asta este despre ele. Ca sa nu dezamagesc pe nimeni, o sa incerc sa il fac la fel de lung ca si cel despre chestille care nu mi-au placut.

Va marturisesc ca a fost destul de greu sa ma gandesc la lucruri care mi-au placut foarte foarte mult, si asta e un defect al meu personal – sunt carcotasa si caut defectele cartilor. Si mai mult decat atat, cred ca partile negatile ale cartilor raman intiparite in mintea mea pentru mult mai mult timp decat calitatile lor. Acestea fiind spuse, sa stiti ca atunci cand m-am pus sa scriu articolul asta, am inceput sa imi fac o lista in minte si s-a lungit foarte repede.

In primul si in primul rand, am spus si in celalalt articol ca marele atuu al cartilor sunt personajele ei. Pentru ca JK Rowling stie sa creeze niste personaje secundare atat de interesante – mult mai interesante decat eroii ei principali. Una dintre problemele mele cu cartile era faptul ca personajele secundare nu erau suficient de dezvoltate, dar asta e o problema numai pentru ca personajele alea secundare aveau ATAT de mult potential si meritau sa le fie dedicate mult mai multe capitole decat au avut la dispozitie.

E nevoie de talent sa iti faci cititorii atat de curiosi de soarta personajelor tale secundare.

Povestea in sine, daca o iei si o diseci, e un basm clasic. Baiat orfan – lupta contra raului suprem. Dar sa fiu al naibii daca JK Rowling nu reuseste sa ia un plot fumat de cand lumea si pamantul si sa il faca extraordinar si surprinzator.

Da, povestea redusa la cele mai basic aspecte ale ei e foarte simpla, dar se vede ca a fost pusa atat de multa munca in creerea detaliilor si a elementelor speciale pentru ea incat cliseele se pierd undeva pe drum sau pur si simplu nu mai simti nevoia sa le bagi in seama.

Cred ca motivul principal pentru care cartea e asa de populara e ca, in esenta ei, e fantezie pentru copiii. Adica, asa cum ma uitam eu la filmele Disney si imi doream sa fiu sirena cand eram mica, cei care eu descoperit Harry Potter si-au dorit sa fie vrajitori. Cam acelasi principiu functioneaza si la Twilight – nu o sa incep sa va tin o teorie despre Twilight, dar sa recunoastem ca amandoua seriile au un lucru in comun: te incurajeaza sa te pui in pielea personajului principal si sa vezi o lume fabuloasa prin ochii lui. E foarte simplu sa te identifici cu personajul principal in ambele cazuri, chiar daca ei sunt super-speciali.

Diferenta principala intre Twilight si Harry Potter este ca JK Rowling face ceva ce Stephenie Meyer nu s-a gandit niciodata sa faca – sa adauge detalii pentru a construi o lume. Chiar si in primele volume, alea subtirele si micute, totul pare atat de real incat e imposibil sa nu fii vrajit [ha! Vrajit. :D] de lumea Harry Potter.

Si hai sa ajungem, acum, la personajul principal al cartilor astora.

Nu, nu ma refer la Harry. Fuck that guy. Nu prea imi place de Harry, pentru ca mi se pare un personaj destul de plicticos in esenta lui. Dupa cum am spus si voi spune intotdeauna, nu sunt impresionata de arhetipulul orfanului special care are trasaturi atat de pronuntate de Jesus ca si Harry Potter.

Sa fim sinceri, totusi – majoritatea celor care s-au indragostit de cartile astea nu s-au indragostit de Harry, ci de lumea lui. Si asta e adevarul personaj principal al cartii. Hogwarts, lumea magica, posibilitatea existentei unei adevarate lumi underground atat de spectaculoasa – ei bine, astea sunt elemente mult mai interesante decat orice altceva. The world building is fantastic here.

Nu cred ca am intalnit carte fantasy care sa creeze o lume atat de plina, de interesanta si de animata atat de usor. DAR TOLKEIN? O sa strige unii, exasperati, si o sa mi-l arunce in fata pe Big Daddy Boss al Fantasy-ului.

Bineinteles, exista lumi mai complexe decat cea din Harry Potter, dar niciuna dintre cartile citite de mine pana acum nu au reusit sa construiasca lumea respectiva atat de usor si de natural. Tolkein ne dadea lectii de istorie si de geografie la fiecare trei pagini, atat de multe detalii incat se pierdea in ele si povestea se pierdea in ele. Majoritatea cartilor care vor sa isi creeze propria lor mitologie cad in una din doua extreme – the Tolkein one, sau de Hunger Games one.

In Hunger Games, cel putin in prima carte, se simte in mod acut lipsa de istorie. Nu prea intelegi care e treaba cu ceea ce se intampla acolo, pentru ca scriitoarea nu prea vrea sa te introduca in istoria evenimentelor si a lumii, se multumeste doar cu a te arunca direct in mijlocul actiuni. Asta nu e rau, nu neaparat, si poate functiona in unele cazuri, dar pentru mine si, din cate tin eu minte, si pentru Cori, s-a simtit acut lipsa detaliilor istorice.

George Martin face acelasi lucru in A Song of Ice and Fire – practic, istoria Westerosului e de multe ori mult mai interesanta decat plotul in sine.

Dintre chestiile mele preferate, nu cred ca pot sa inchei fara sa mentionez si personajele mele preferate: pe Ron Weasley si pe Dumbledore, ambii din motive diferite. :D

Ron, pentru ca intr-un mod ciudat, am putut mereu sa il inteleg de mii de ori mai bine decat pe Harry. Si cred ca e mai interesant sa faci un personaj complex dintr-un tip cu o istorie atat de comuna si de everyday-guy ca si a lui Ron. Bineinteles, lumea se invarte in jurul tipilor extra, speshal snowflakes ca si Harry, dar lumea e compusa in mare parte din tipi ca si Ron. :D Let’s all just show Ron love, pentru ca era atat de amuzant si de minunat de idiot.

De Dumbledore mi-a placut pentru ca, asa cum nu imi place cand eroul principal este The One, asa nu pot rezista stereotipului de maestru batran si intelep care il ghideaza pe erou, mai ales cand the wise old man e si The Mastermind. Cred ca Dumbledore avea o poveste ASA de interesanta, si faptul ca nu era chiar atat de good guy precum credeam la inceput nu a facut decat sa sporeasca dragostea mea pentru el. Daca JK Rowling ar scrie o carte despre Dumby, as citi-o ca pe Biblie.

JK Rowling reuseste si sa faca unele momente atat de emotionante incat doare. Stiu ca Snape e laudat ca fiind cel mai tragic personaj al ei, dar eu nu sunt de acord. Poate pentru ca stiam ce se intampla cu el si nu m-a luat prin surprindere. Cred ca cel mai emotionant si tragic moment a fost in cartea a cincea sau ceva de genul, cand Neville merge la azil sa isi viziteze parintii, eroi de razboi care au fost torturati pana au innebunit. Inimioara mea s-a frant in asemenea hal la povestea aia…

In final, vreau sa spun ceva – recent am vazut pe un blog o conversatie despre carti bune vs carti proaste, si se vorbea despre carti importante acolo. As vrea sa mentionez ca nu sunt de parere ca daca o carte e buna, trebuie sa fie si importanta in literatura, si daca o carte e importanta in literatura, e neaparat si buna. 50 Shades of Grey e o carte EXTREM DE IMPORTANTA, dar asta nu o face buna.

Ei bine, cred ca Harry Potter face parte din categoria aia rara mai noi de carti bune care sunt si importante. Chiar daca in general incerc sa ma tin departe sau sunt foarte critica cu tot ceea ce inseamna marile francize ale literaturii, nu pot sa neg un lucru evident – JK Rowling isi merita banii.

[chiar daca sunt de parere ca lansarea Pottermore e prea mult. Good Lord, woman, you’re rich enough. Stop it. =)) ]

 

 

2 comentarii (+add yours?)

  1. roxtao
    Iul 01, 2013 @ 11:52:37

    delightful! :D

    Răspunde

  2. krisszu95shinny
    Iul 01, 2013 @ 07:26:14

    Dar tu chiar te-ai gandit sa iti speli din pacate ? ..Esti geniala..mda adevarat lumea s-a indragostit de lumea Harry potter nu de personaj in sine, au fost atat de multe, mi-am amintit acum din cauza articolului tau .de unicorni si bufnite, de mesele pline cu dovleci desi urasc dovlecii , de posta via bufnita , de calritul maturilor, de ginny, ron, fred si george ah cat imi mai placeau mie tipii astia doi ,,oh..m-ai facut sa cad in nostalgie =)))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Random Stuff

everything random.

Shauki

DE PRIN VIAŢĂ ADUNATE

Krisszu si jurnalul fermecat

Eu și gândurile mele reale, pure fără o mască albă ce ascunde imperfecțiunea.(Confesiunile unei dependente de lectură)

falling in love with books

"Miss a meal if you have to, but don't miss a book"

Legături primejdioase

Am vazut moravurile din lumea aceasta si am publicat aceste scrisori. (J.J.Rousseau)

Carti

Just another WordPress.com site

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Crista's Garden

about books, movies and make-up.

Cuddly Books

“Find what you love and let it kill you” - Charles Bukowski

Niahara's World of Books

“I have always imagined that Paradise will be a kind of library.”

Lost in a bookshelf

My place to get lost and dream of my own little world

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 166 other followers

%d bloggers like this: